RL: Imperiul Roman impulsionează turismul istoric

Ultimul deceniu a adus o dezvoltare a turismului istoric în România, în special a celui care pune în valoare antichitatea romană. “Turismul roman atrage foarte mulţi oameni din străinătate. Istoria Imperiului Roman este una bine cunoscută, prestigiul civilizaţiei romane este unul deosebit, iar mulţi oameni din întreaga lume se simt legaţi de tradiţiile romane. Să nu uităm că Imperiul Roman se întindea pe trei continente: Europa, Asia şi Africa. Iar prin intermediul spaniolilor şi portughezilor, şi cei care trăiesc în America Latină se simt legaţi de civilizaţia romană, la fel cum, prin intermediul francezilor, belgienilor, portughezilor sau spaniolilor, mulţi locuitori ai Africii Negre au legătură cu moştenirea Imperiului Roman”, a explicat profesorul de istorie Marius Laslău, care organizează el însuşi mici grupuri de turişti care vizitează vestigiile civilizaţiei romane din Transilvania, potrivit RomaniaLibera.ro.

”Interesul pentru istoria romană a crescut enorm după succesul la public al unor seriale precum Roma sau Spartacus”, a arătat şi ghidul turistic Roxana Todea. Ea spune că, în general, pasionaţii de istorie plătesc între 300 şi 1.000 de euro pentru o săptămână de vacanţă în România.

 

Tot în ultimul deceniu, au apărut ori s-au dezvoltat mai multe festivaluri romane. Deja, Festivalul Roman Zalău – Porolissum, care pune în valoare castrul de la Moigrad, vechiul Porolissum, principala fortificaţie romană din nordul provinciei Dacia, a devenit o tradiţie. Şi în acest an au avut loc parade ale membrilor trupelor de reconstituire istorică, concerte de muzică antică, demonstraţii de dansuri antice, scenete sau concursuri de tras cu arcul. De asemenea, o componentă importantă a acestor festivaluri este gastronomia. Turiştii pot să îşi cumpere mici mulaje din ceramică roşie, care reprezintă diferite divinităţi romane, vase din ceramică în stil roman, diferite obiecte de podoabă din sticlă, os cioplit, lemn sau cositor, ori pot bea vin preparat în stil roman, încălzit într-un vas larg, numit crater, în care sunt puse mirodeniile pre­ferate de romanii de odinioară, inclusiv busuioc. ”Festivalul din Zalău este una dintre cele mai frumoase manifestări care pune în valoare tradiţiile antice. Nu este vorba de redescoperirea trecutului, ci, mai curând, de re-crearea lui. Auzim ceea ce credem noi că este muzică antică, dar nu ştim sigur că exact aşa se auzea. La fel şi în cazul mâncărurilor. Poate că erau anumite soiuri de linte care s-au pierdut, deci gastronomia pe care o prezentăm drept romană ar putea fi doar asemănătoare cu cea de acum două mii de ani. Însă ceea ce ştim sigur este faptul că pasiunea pentru istorie renaşte. Într-o lume globalizată, în care identităţile devin fluide, oamenii caută deopotrivă ceea ce îi uneşte şi ceea ce le oferă o identitate aparte. Istoria romanilor şi aceste festivaluri satisfac ambele cerinţe. Povestea romanilor este despre rădăcini comune, despre temelia Europei de azi. Iar faptul că sunt implicaţi şi tineri care reconstituie modul de viaţă al dacilor oferă românilor de azi acel grad de diferenţiere care ne face să ne simţim confortabil”, a declarat Horea Marchiş, un admirator al festivalului din Zalău.

 

După modelul festivalului din Zalău a luat naştere şi Festivalul Roman Apulum. Acesta are parte de condiţii mai prielnice, fiind organizat chiar în cetatea Alba Iulia, cea mai mare fortificaţie de pe actualul teritoriu al României. Aceasta a fost ridicată în perioada habsburgică şi are formă de stea, pentru a satisface cerinţele stilului Vauban, faimos în secolul al XVIII-lea şi care reprezintă, practic, ultima încercare a arhitecţilor militari de a face o fortificaţie de tip cetate să reziste în faţa unei artilerii tot mai mo­derne şi tot mai eficiente.

Fortificaţia habsburgică este suprapusă vechii cetăţi medievale care a fost capitala lui Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory, care, la rândul ei, a fost ridicată peste vestigiile castrului roman al Legiunii a XIII-a Gemina. De fapt, în Antichitate, pe teritoriul actualului oraş Alba Iulia existau două oraşe civile, care s-au născut pe lângă castrul roman. Vestigiile acestora pot fi admirate fie prin intermediul exponatelor din Muzeul Naţional al Unirii, fie prin intermediul unor amenajări precum Muzeul Principia, care a presupus acoperirea cu sticlă a ruinelor romane descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice care au precedat restaurarea Pieţei Cetăţii.

 

În acest an a luat naştere un al treilea festival roman important în Transilvania. Este vorba de Festivalul Ulpia Traiana Sarmizegetusa, organizat chiar în metropola care era capitala provinciei romane. “În general, vestigiile vechilor oraşe romane sunt acoperite cu clădiri medievale, renascentiste, baroce sau moderne. Aşa este cazul Londrei sau cazul Parisului. Însă la Sarmizegetusa avem doar o modestă aşezare rurală supra­pusă peste metropola romană. De aceea, săpăturile arheologilor pot readuce la lumină splendoa­rea vechiului oraş roman”, a explicat Laszlo Mate, ghid turistic din Ungaria, originar din Arad, care aduce an de an turişti de limba maghiară din Ungaria şi din Slovacia în Transilvania. Turiştii pot vedea amfiteatrul antic, unde 5.000 de spectatori puteau urmări luptele de gladiatori ori reprezentaţiile de teatru, Pa­latul Augustalilor ori templul zeiţei Nemesis. Arheologii încearcă să recompună vechea splendoare a oraşului roman. “Centrul politico-administrativ al Sarmizegetusei, aşa cum a fost proiectat sub Traian, nu era o piaţă deschisă, după cum mulţi îşi închipuie azi un for roman, ci a fost un edificiu compact, având în centru o curte, piaţa publică, înconjurată pe trei părţi de portice cu coloane care, la rândul lor, erau flancate de hale pentru diferite reuniuni, numite criptoportice. În faţă, spre decumanus maximus, se găsea un şir de încăperi, care serveau drept sedii şi capele de cult ale unor asociaţii (cum ar fi aedes fabrum, capela făurarilor). Intrarea monumen­tală avea o faţadă cu patru coloane (propylon), care străjuia altarul gromei, ce comemora cere­monia de fondare a coloniei Dacica. După aceea urma poarta propriu-zisă, ca un arc triumfal cu patru deschideri (tetrapylon). Pe partea opusă intrării curtea era închisă cu o mare hală, numită basilica. Aici se des­fă­şurau judecăţile şi ceremoniile religioase ale oraşului. Spre basilica se deschideau alte câteva încăperi oficiale, precum sala de şedinţe a consiliului local (curia), arhiva (tabularium) sau camera de tezaur (aerarium). Tot aici se găseau închisoarea (carcer) şi capela cultului imperial (Augustaneum). La sud se găsea piaţa alimentară, macellum, care, de asemenea, era o clădire de sine stătătoare. Din câte ne putem da seama din săpăturile mai vechi şi mai noi, ea avea în centru o curte cu două bazine pentru peşte, iar pe latura de nord un şir de magazine, tabernae, precedat de un portic”, a oferit profesorul Ale­xandru Diaconescu de la Universitatea Babeş-Bolyai date despre centrul vechiului oraş.

 

Citiţi mai mult AICI