Premierul desemnat Dacian Colos şi-a prezentat echipa de guvernare. La prima vedere, se pot remarca măcar trei coordonate la echipa guvernamentală care se va afla în faţa Parlamentului pentru validare: sunt o serie de nume practic necunoscute publicului larg, sunt oameni neînregimentaţi politic şi sunt profesionişti care au, deja, o carieră în instituţii europene sau internaţionale sau în mediul de afaceri, potrivit RFI România.Se poate spune că în faţa viitorului guvern de tehnocraţi stau multe obiective şi priorităţi. O bună parte din ele au fost deja numite. Fără îndoială, un prim examen complicat va fi construirea bugetului. Nu pentru că nu ar exista profesionişti în cadrul Ministerului Finanţelor care să nu ştie să facă bugetul. Problema constă în faptul că viitorul buget are, deja, câteva restricţii majore. Relaxarea fiscală inclusă în noul Cod fiscal şi creşterea de salarii stipulate în diverse acte normative, precum şi deficitul bugetului de pensii, care trăieşte din subvenţiile de la bugetul statului, sunt încercări care stau în faţa construcţiei bugetare. Să mai adăugăm prioritizarea investiţiilor, stipulată prin lege, dar care nu s-a aplicat niciodată în practică sau în buget.
Mai trebuie remarcate şi protestele funcţionarilor de la ANAF şi Ministerul Finanţelor îndreptate împotriva şefului ANAF, pentru a avea o imagine a complicatei situaţii în care se află, la nivel instituţional, finanţele româneşti.
De la Finanţe, problemele care aşteaptă o rezolvare urgentă se pot extinde. Ministerul Energiei ar trebui să facă public proiectul de modificare a redevenţelor, dar să şi arbitreze o dispută între RADET, Elcen şi Romgaz care a escaladat exact în aceste zile.
De fapt, senzaţia este că schimbarea guvernului îi face pe managerii unor companii sau instituţii să plătească poliţe politice sau de afaceri tocmai acum, aşteptându-se să primească ceva în schimb. Ceva, adică fonduri publice sau schimbări în conducere.
La Ministerul Transporturilor, problemele sunt legate nu doar de mult-discutatul masterplan, ci de punerea lui în aplicare.
Dincolo de obiectivele de termen scurt, care ar mai putea fi enumerate, de la viitorul guvern, care include mulţi profesionişti cu experienţă în instituţiile europene, există şi o aşteptare de termen mediu. Este vorba despre nevoia de a implementa în instituţiile publice româneşti un mod de lucru specific european. Adică, de a introduce proceduri de lucru şi mecanisme de coordonare şi decizie. Desigur, nu poate fi un lucru uşor, pentru că birocraţia europeană este, uneori, la fel de sufocantă precum cea românească, dar în orice caz mai eficientă.
Aşadar, dincolo de gestiunea curentă, ar fi un mare pas înainte ca acest guvern să înceapă implementarea procedurilor de lucru europene în instituţiile publice româneşti. Nu ştim dacă acum acestea lipsesc cu desăvârşire, dar ştim că modul de lucru al instituţiilor publice este ineficient. Fără obiective, fără criterii de performanţă, fără coordonare şi cu responsabilităţi minime.
Desigur, implementarea mecanismelor europene în ministerele din România este de durată. Este puţin probabil ca într-un an de zile, atât cât este previzibil că va guverna viitorul Executiv, să poată fi aplicate procedurile europene. Dar un început ar trebui făcut. Şi pentru a da un exemplu concret, ar fi interesant de văzut dacă pentru prima dată, după anul 1989, Ministerul Finanţelor ar putea să alcătuiască un buget multianual. Dacă nu pentru anul 2016, atunci măcar pentru anii următori.
