I. Reconstituiri politice
Ca urmare a imploziei Imperiului sovietic, majoritatea statelor din URSS îşi declară suveranitatea şi independenţa. Fosta provincie românească Basarabia, anexată de Rusia Comunistă prin Tratatul Molotov-Ribbentrop, astăzi Republica Moldova îşi proclamă la 27 august 1991 independenţa. Decizie politică a elitei basarabene a ţinut seama de procesele ireversibile ce aveau loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, indepen¬denţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă. Independenţa obţinută se dorea a fi provozorie în drumul de reaşezare identitară a Basarabiei/ Republicii Moldova în spaţiul românesc şi european. Rusia a intervenit grosolan în calea de apropiere a Republicii Moldova de România sau de o conectare accentuată la comunitatea euroatlantică(cum s-a întâmplat în cazul ţărilor baltice). Prin urmare, în anul 1992 Rusia iniţiază o agresiune asupra noului statul şi îşi construieşte o entitate ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Iar în luna aprilie 1994 Republica Moldova aderă la Comunitatea Statelor Independente(uniune interstatală coordonată de Moscova). În plan intern Republica Moldova a trăit o continuă agitaţie politică, iar demisia guvernului democratic Ion Sturza a culminat cu victoria comuniştilor în alegerile parlamentare din anul 2001. Noua garnitură politică de la Chişinău abandonează discursul democratic şi pro-european şi iniţiază o aprofundare a relaţiilor cu spaţiul eurasiatic, în special cu Rusia. Astfel, la 27 decembrie 2002 este adoptată Legea privind structura administrativ-teritorială a Republicii Moldova, anularea judeţelor, reformă sprijinită financiar de Consiliul Europei, revenirea la raioane.
În luna noiembrie 2003, fostul preşedinte Vladimir Voronin refuză semnarea memorandumului Kozak, propus de Rusia, privind federalizarea Republicii Moldova (federaţie asimetrică cu Transnistria), datorită intervenţiei societăţii civile şi a factorilor diplomatici internaţionali. Extinderea Uniunii Europene de la 1 mai 2004 a determinat o schimbare istorică pentru Uniune în termeni politici, geografici şi economici, consolidînd în continuare interdependenţa politică şi economică dintre UE şi Republica Moldova. Politica Europeană de Vecinătate a Uniunii Europene stabileşte obiective ambiţioase bazate pe angajamente pentru valorile comune şi implementarea efectivă a reformelor politice, economice şi instituţionale.
Desfășurarea orientativă în spațiul estic a Republicii Moldova a fost coroborată și cu voința de accedere în organizațiile internaționale, regionale și subregionale. Noul val de integrare europeană și eurotalantică care se apropia hotărâtor de frontiera de pe Prut a condus, fără îndoială, la o reorientare către procesul de integrare europeană, pe care şi-a afişato şi elita politică moldavă. Ideea europeană devine prezentă în discursul conducerii moldovenești, iar o dată cu apariția organizației Spaţiului Economic Unic (SEU, 2004) și distribuirea în cadrul acesteia unui rol secundar și irelevant pentru R. Moldova, în comparație cu Ucraina, Belorusia și Kazahstan- s-a considerat necesar să fie reproiectă dimensiunea de politică externă. Aşa că a fost lansată în anul 2004 Concepția de Politică Externă a Republicii Moldova, în care a fost specificată clar coordonata de Integrare Europeană, s-a înființat în cadrul Guvernului moldovean- Departamentul Integrării Europene.
II. UE – Republica Moldova: acţiuni de vecinătate
În luna februarie 2005 Republica Moldova a semnat, prima dintre statele CSI, la Bruxelles, Planul de Acţiuni UE-Moldova, recomandat pentru implementare în cadrul celei de-a VII-a reuniuni a Consiliului de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană.
Republica Moldova a fost invitată să stabilească cu UE relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, să intensifice cooperarea transfrontalieră şi să împărtăşească responsabilitatea pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor. Unul dintre obiectivele cheie ale acestui Plan de Acţiuni a constat în susţinerea unei soluţionări viabile a conflictului transnistrean. Întărirea dialogului politic dintre UE şi Republica Moldova privind conflictul transnistrean constituie unul din obiectivele prioritate în cadrul colaborării RM-UE.
Nivelul de ambiţie a relaţiei depinde de gradul de angajament al Republicii Moldova pentru valorile comune, precum şi capacitatea acesteia de a implementa priorităţile convenite într-un cadru comun. Ritmul progresului relaţiei din Planul de acţiuni UE- Republica Moldova trebuia să recunoască pe deplin eforturile Chişinăului şi realizările concrete în îndeplinirea acestor angajamente. În context, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europe ratifică la 13 noiembrie 2007 Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitatea eliberării vizelor de scurtă şedere şi readmise. În acelaşi timp, pe parcursul anilor 2008-2009 Republica Moldova exercită mandatul de reşedinte a cinci aranjamente regionale din Europa Centrală şi de Sud-Est: Iniţiativa Central-Europeană (ICE), CEFTA, Grupul Multinaţional Consultativ (MAG) al Centrului pentru Cooperare în domeniul Securităţii – RACVIAC, Reţeaua de Sănătate în Europa de Sud-Est (SEEHN). Acest mandat sporeşte nivelul de promovare şi aprofundare a relaţiilor de cooperare şi bună vecinătate cu partenerii regionali, inclusiv cu Uniunea Europeană. Extinderea oferă UE şi Republicii Moldova oportunitatea de a dezvolta o relaţie de continuă apropiere mergând dincolo de cooperare, încât implica într-o măsură semnificativă integrarea economică şi o aprofundare în cooperarea politică. Uniunea Europeană şi Republica Moldova s-au arătat determinate să utilizeze prilejul de proximitate pentru a-şi consolida relaţiile şi a promova stabilitatea, securitatea şi bunăstarea. Abordarea este fundamentată de parteneriat, proprietate comună şi diferenţiere. Ea va contribui la dezvoltarea în continuare a unui parteneriat strategic. Uniunea Europeană și-a dezvoltat o Politică de Vecinătate cu fostele state ex-sovietice, denumită PEV, care stabileşte obiective ambiţioase bazate pe angajamente pentru valorile comune şi implementarea efectivă a reformelor politice, economice şi instituţionale.
Extinderea Uniunii Europene de la 1 mai 2004 a determinat o schimbare istorică pentru Uniune în termeni politici, geografici şi economici, consolidând în continuare interdependenţa politică şi economică dintre UE şi Moldova. Extinderea oferă UE şi R. Moldovei oportunitatea de a dezvolta o relaţie de continuă apropiere mergând dincolo de cooperare, de a implica într-o măsură semnificativă integrarea economică şi de a aprofunda cooperarea politică. Uniunea Europeană şi Republica Moldova sunt determinate să utilizeze această ocazie pentru a-şi consolida relaţiile şi a promova stabilitatea, securitatea şi bunăstarea. Prin urmare, Republica Moldova a fost invitată din anul 2004 să stabilească cu UE relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, să intensifice cooperarea transfrontalieră şi să împărtăşească responsabilitatea pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor. Acestea au fost stablite în Planul de Acțiuni UE-R. Moldova. Unul dintre obiectivele cheie ale acestui Plan de Acţiuni a fost susţinerea în continuare a unei soluţionări viabile a conflictului Transnistrean. Planul de Acţiuni UE Moldova a fost un document politic care a stabilit obiectivele strategice de cooperare dintre R. Moldova şi UE. Implementarea urma să contribuie la îndeplinirea prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) şi să încurajeze şi să susţină obiectivul R. Moldova vizând integrarea de mai departe în structurile economice şi sociale europene. Implementarea Planul de Acţiuni trebuia să avanseze semnificativ ajustarea legislaţiei, normelor şi standardelor Republicii Moldova la cele ale Uniunii Europene. Subliniind importanța imensă a agendei sale europene, Guvernul Republicii Moldova a reiterat într-un document de politici național prevederile Planului de Acțiuni UE-Moldova, care a expirat din punct de vedere tehnic în 2008. Spre deosebire de guvernele precedente, care s-au angajat în retorica integrării europene fără a întreprinde acțiuni consistente, actualul Guvern de la Chişinău este convins că apropierea Republicii Moldova de scopul său strategic de aderare deplină la Uniunea Europeană poate fi realizat doar prin schimbări rapide și concrete.
Anul 2005 a fost un an de cotitură în mentalitatea politică de la Chișinău. Evoluţiile politice din vara anului 2005 au impus politicii externe a Republicii Moldova două sarcini majore: 1. implementarea Planului de Acţiuni RM – UE; 2. Definirea unei noi politici de stat pentru reglementarea conflictului transnistrean. Ambele sarcini s-au dovedit a fi greu de executat, deoarece, în domeniul politicii interne nu au fost înregistrate progrese notabile, iar în soluţionarea conflictului transnistrean poziţia UE se ciocneşte şi în prezent de opoziţia Federaţiei Ruse. Includerea Uniunii Europene şi SUA în formatul de negocieri al conflictului transnistrean, deschiderea unei delegaţii de asistenţă a Comisiei Europene la Chişinău, deschiderea unei misiuni de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană la 1 decembrie 2005 au reprezentat acţiuni concrete ale UE în sprijinul demersului de „internaţionalizare al conflictului transnistrean”, precum şi de conectare a unor actori internaţionali, capabili să echilibreze hegemonia regională a Rusiei din ultimul deceniu al sec.XX.
Prin urmare Uniunea Europeană a recunoscut aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi „Concepţia de integrare a Republicii Moldova în UE”.
Politica Europeană de Vecinătate a deschis noi perspective de parteneriat şi de facilităţi de care poate beneficia Republica Moldova.
Interesul UE pentru spaţiul ex-sovietic (mai ales cel conectat la PEV) s-a manifestat tot mai mult şi s-a datorat, în primul rând, configurației geopolitice. Comisia Europeană a devenit vizibil mai atentă față de frontiera sa estică.
Trebuie amintit faptul că Republica Moldova a elaborat şi o Strategie de comunicare a în privința integrării în UE. Conferința oficială de lansare a Strategiei de comunicare privind Integrarea Europeană a Republicii Moldova a avut loc în data de 2 februarie 2008. Strategia de Comunicare privind Integrarea Europeană care a fost lansată la Chișinău s-a rezumat la un document general adoptat, care n-a enunțat etapele de dezvoltare și nu a fost vizată ca prioritate strategică conceptul “bunei vecinătăți”.
În anul 2008, acţiunile Guvernului Republicii Moldova s-au concentrat asupra obţinerii negocierii unui nou acord juridic cu UniuneaEuropeană, care trebuia să substituie Acordul de Parteneriat şi Cooperare. Comisia Europeană a definitivat proiectul mandatului privind negocierile cu Republica Moldova, acesta fiind prezentat în cadrul Colegiului Comisarilor UE la 3 decembrie 2008, după care transmis pentru discuţii statelor-membre ale Uniunii Europene.
Trebuie spus că UE a aprobat Programului “Parteneriatul Estic” la 20 martie 2009, în care sunt incluse şase state ex-sovietice: Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Comisarul european Olli Rehn afirma în cadrul sesiunii Parlamentului European, cu puţin timp înainte de lansarea Programului “Parteneriatul Estic”, că Uniunea Europeană trebuie să-şi demonstreze capacitatea de stabilizare a situaţiei din Republica Moldova. Aşa-zisul Parteneriat Estic a fost lansat în luna mai 2009 şi a trezit semne de întrebare vizavi de viabilitatea şi succesul acestei noi iniţiative regionale. Uniunea Europeană înţeleage că noua iniţiativă strebuie să fie de succes, că, în Republica Moldova, este pusă în joc credibilitatea şi seriozitatea, că este nevoie să intervină de multe ori, lăsând la o parte alt fel de considerente pe termen mediu şi lung.
III. Noua hartă politică de la Chişinău şi perspectivele europene
În anul 2009 s-a produs o schimbare cardinală pe harta politică a Republicii Moldova. Partidul Comuniştilor a suferit o înfrângere usturătoare, iar la putere s-a instaurat o coaliţie demo-liberală, ce are titulatura de „Alianţa de Integrare Europeană. Mesajul noii coaliţii guvernamentale de la Chişinău, propus în politică externă, se orientează spre o accelerare în procesul de Integrare Europeană. Noua guvernare susţine că toate acţiunile guvernării comuniste în ceea ce priveşte procesul de integrare europeană a Republicii Moldova au purtat şi poartă un caracter duplicitar şi au urmărit în mod premeditat îndepărtarea perspectivelor Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană. Totuşi trebuie să remarcăm că, în alianţa de guvernământ, în vârful puterii, se preved şi accente oscilante în relaţia Est-Vest, iar unii lideri politici recidivează în mesajele lor, astfel încât poartă în cârcă şi politica de integrare în CSI. Mai ales că mesajele electorale de aderare la UE ale partidelor politice nu se concretizează şi atunci apar disfuncţionalităţi şi decepţii în abordarea perspectivei europene.„Republica Moldova va fi pusă, în doi-trei ani, în faţa unei opţiuni, dacă Uniunea Europeană nu va accepta o agendă de integrare ambiţioasă pentru Moldova. Alternativa ar fi integrarea într-o organizaţie regională pe baza CSI, al cărei motor să fie Rusia. Pentru mine e mult mai aproape perspectiva integrării europene, dar nu putem sta prea mult în antecamera UE, într-o zonă de aşteptare precum Parteneriatul Estic. Noi negociem acum şi Acordul de Asociere, dar să ştiţi că nu e acordul pe care l-a avut România sau ţările care au aderat. Le spuneam cetăţenilor că vor avea regimul de vize pe care l-au avut şi românii, însă acum le spunem că vom avea un regim simplificat de vize, declara ministrul moldovean al economiei, Valeriu Lazăr, în luna martie 2010, pentru hotnews.ro.
IV. Jocul european rusesc pentru Republica Moldova
Moscova consideră că nu există nici o contradicţie între integrarea europeană a Republicii Moldova şi CSI. Mai ales din perspectiva noului acord de securitate europeană pe care l-a înaintat Europei. De aceea Rusia nu vede nicio contradicţie între aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi activitatea sa în cadrul Comunitatii Statelor Independente. Iar o declaraţie în acest sens a făcut la 31 martie 2010 la Chişinău, prim-vicepreşedintele Federatiei Ruse, Igor Şuvalov. “Confirmăm că nu vedem nici o contradicţie între aceste două proiecte. Considerăm că economia Republicii Moldova va fi mai puternică şi mai sigură dacă se va dezvolta în acelaşi timp pe linia integrării europene şi printre ţările CSI”, a declarat Şuvalov, după o întrevedere cu premierul moldovean Vlad Filat. Mai mult decât atât, oficialul susţine că Rusia este interesată de o astfel de evoluţie deoarece în acest fel “este mai aproape de hotarul cu Uniunea Europeană, iar, pe de altă parte, şi economia Republicii Moldova este mai sigură”.
Doar că deja este arhicunoscut faptul că poziţia UE în această zonă se loveşte, însă, de cea a Rusiei, care şi-a definit spaţiul post sovietic drept spaţiul său de securitate exclusivă, de unde-şi va apăra interesele sub orice formă, inclusiv militar. Doctrina rusă de apărare din 2010, ca şi cea din anul 2003, prevede aplicarea unor lovituri preventive inclusiv în acest spaţiu pentru apărare „intereselor geopolitice”. Iar pentru a menţine influenţa sa în state precum Republica Moldova, Rusia aplică sancţiunile pe care le are la îndemână. În cazul Republicii Moldova, Rusia a aplicat cel mai des două din ele:1. scumpirea gazului sau chiar stoparea livrării lui 2. intensificarea ameninţărilor / provocărilor militare în regiunea transnistreană şi în procesul de negocieri al conflictului transnitrean. Kremlinul a aplicat destul de des sancţiuni Republicii Moldova, inclusiv prin instituirea unor războaie „vinicole”, când Chişinăul nu se conforma în totalitate cu politica fostei sale metropole.
Noua realitate politică din Republica Moldova, constituirea unei alianţe politice şi exprimarea aspiraţiilor de integrare europeană a noii guvernări moldovean după alegerile parlamentare din 2009 a provocat Rusiei o reacţie vizibilă de nervozitate.
Rusia ar trebui să-şi construiască relaţiile sale cu Republica Moldova într-o altă manieră decât a făcut-o până în prezent, renunţând la presiuni şi elemente de şantaj economic sau politic. Rusia trebuie privită ca pe un stat în curs de democratizare, dar şi ca pe un partener de dialog al Uniunii Europene şi al NATO. Şi dacă am evalua o dispută geopolitică UE-Rusia, în care poziţia de hegemon a Rusiei în zonă s-ar cere înfrântă, soluția aplicată pentru baltici s-ar solicita şi pentru Republica Moldova. Doar că Rusia și UE au o platformă de comunicare și de dezvoltare foarte avantajoasă. Numai volumul comercial dintre cei doi actori internaționali este estimat la 60 de %.
V. Drumul Republicii Moldova spre UE trece prin România
Chişinăul şi politicienii basarabeni trebuie să aibă curajul să recunoască că drumul către Uniunea Europeană trece prin România. Aceasta nu înseamnă doar că cetăţenii moldoveni vor avea acces liber în UE prin România. Republica Moldova trebuie să fie conectată la spaţiul economic al Uniunii Europene prin infrastructuri concrete, iar acestea ar trebui să fie exprimate mai întâi de toate prin interelaţionarea economică moldo-română.
Trebuie precizat că Ministerul Integrării Europene a României (în continuare MIE) a jucat un rol de bază în procesul de transmitere a informaţiei privind integrarea europeană către partea basarabeană. Politiceni, lideri de opinie au împărtăşit experienţa procesului de aderare la UE a României. Nu o singură dată reprezentanţi ai comunităţii europene au arătat şi a sugerat Chişinăului că cea mai apropiată cale de aderare la UE trece prin Bucureşti.
Integrarea României şi a Bulgariei în anul 2007 a extins frontiera UE în nemjlocita apropiere de unele zone cu prezenţă militară rusă, cu multe conflicte înghețate. Ca şi țările baltice până la integrare, Republica Moldova se află într-o situaţie similară, doar că dincolo de ”cortina de fer” există țara de car aparține istoric Republica Moldova și care se numește România. Soluţia UE pentru ţările baltice a fost stimularea dezvoltării democratice şi includerea acestor ţări în dimensiunile socială şi economică a UE.
România s-a comportat exemplar de-a lungul existenţii Republicii Moldova, ca un adevărat „avocat”, pledând şi încurajând eforturile de integrare în comunitatea intenaţională şi europeană a geospaţiului dintre Nistru şi Prut. Preşedintele Traian Băsescu a încurajat şi pledat pentru includerea Republicii Moldova în pachetul Balcanilor de Vest. Doar că în Strateagia UE pentru Balcanii de Vest Republica Moldova nu se regăseşte. UE a sugerat ca Republica Moldova şi Ucraina să se afle în aceeaşi urnă valorică, dar cum schimbarea politică de la Kiev a adus schimbări nu se poate vorbi decât despre o reevaluare pe care UE trebuie s-o facă în raport cu eforturile europene ale Republicii Moldova.
Ministrul de externe Teodor Baconschi a pledat la Bruxelles, la reuniunea omologilor săi, despre asistenţa financiară UE pentru Republica Moldova, încurajând statele membre să acorde un ajutor financiar sporit. Ministrul român de externe a semnalat importanţa accelerării procedurilor pentru acordarea sprijinului financiar al UE pentru Republica Moldova şi a informat despre decizia guvernului român de a acorda un pachet de asistenţă financiară de 100 milioane de euro. Graţie eforturilor României pe lângă statele UE sunt încurajate progresele noii guvernări moldoveneşti în vederea încheierii unui Acord de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi este sprijinit dialogul pentru liberalizarea regimului de vize. Ca un instrument al Bunei Vecinătăţi trebuie evaluat şi Acordul privind micul trafic la frontieră dintre România şi R.Moldova care a intrat în vigoare la 26 februarie anul curent.
Concluzii
Populaţia din Republica Moldova mizează pe integrare europeană, este ataşată de valorile europene. 70% din cetăţenii Republicii Moldova văd viitorul ţării lor în cadrul Uniunii Europene. Guvernul actual al Republicii Moldova, ca şi precedentele, consideră integrarea europeană ca fiind prioritatea fundamentală a politicilor interne și externe. În viziunea Guvernului moldovean, cea mai eficientă modalitate de a obține modernizarea politică, economică și socială a societăţii este implementarea responsabilă a angajamentelor ce direcționează statul spre integrare Acest lucru nu are cum să nu se reflecte asupra viitorului CSI. De ce? Pentru că CSI îşi propune exact aceleaşi obiective ca şi Uniunea Europeană. Pe măsură ce Republica Moldova îşi va aprofunda relaţiile cu Uniunea Europeană, pe măsură ce Republicii Moldova i se vor oferi perspective clare de integrare europeană, atunci contradicţiile aflării concomitente în CSI şi Uniunea Europeană, vor creşte, vor deveni evidente şi vom ajunge la un moment când politicienii de la Chişinău vor trebui să decidă dacă Moldova poate face, de exemplu, parte din două uniuni vamale? De asemenea, este imposibil, ca în cazul aderării la UE, Republica Moldova să-şi trimită concomitent reprezentanţii săi în cadrul instituţiilor Uniunii Europene şi ale CSI, căci nu poţi să împarţi suveranitatea ta în două părţi.
Actualmente, UE reevaluează relațiile lor cu Republica Moldova în funcție de noua realitate politică, care trebuie să confere un nou impuls relațiilor, iar acestea sunt luate în calcul şi de natura nefinalizată a democraţiei moldoveneşti.
Republica Moldova se leagănă între doi vectori – vectorul estic şi vectorul vestic – ori dacă doreşte într-adevăr să fie ancorată pe vectorul vestic, al integrării în UE, Republica Moldova trebuie să aplice nişte politici aferente idealului european, să-şi democratizeze viaţa politică, să-şi modifice organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu principiul desconcentrării şi subsidiarităţii, să abdice de la modelele estice de integrare. Cel mai important lucru este să renunţe la neutralitate şi să adere la Alianţa Nord Atlantică. Procesul de aderare mai rapidă la UE trebuie să aibă loc prin accederea NATO şi la comunitatea valorică euroatlantică decât prin inventarea unor „paradisuri fiscale” imaginare.
Europocentrismul sau euroatlantismul, o chestiune în care există o dezbatere continuie în spaţiul public moldovenesc?
