Andrei Pleşu vorbeşte într-un interviu acordat evz.ro despre relaţia preşedinţilor României cu serviciile secrete. Pleşu a vorbit inclusiv despre relaţia sa cu Traian Băsescu şi despre notele preşedintelui către Securitate, pe care acesta le-a completat în calitate de căpitan de vas.”E influenţat de servicii, dar, în plus, psihologic vorbind, are un fel de duioşie puberă faţă de tot ce poartă uniformă. E un fel de spirit de corp. Îi plac uniformele, îi place armata, îi place disciplina, îi place stilul ostăşesc.
Una din primele propuneri pe care i le-am făcut a fost să schimbe şeful de protocol de la Cotroceni. E o meserie grea. I-am propus să mă interesez de cineva de la Externe, despre care ştiam că e bun în domeniu, iar Băsescu mi-a zis: „Două pretenţii am: să fie prezentabil şi când aude imnul sau vede drapelul să ia poziţie de drepţi”. El asta simte: că patria e drapelul, imnul, uniforma”, spune Pleşu în interviul acordat evz.ro.
Celebrul filosof a dezvăluit în premieră detalii despre unele documente pe care le-a văzut în arhivele CNSAS. Băsescu a recunoscut în mai multe rânduri că a trebuit să facă rapoarte către Securitate în calitate de comandant de vas. „În ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie… S-a întâmplat cutare şi cutare. Chestia m-a plictisit foarte mult. Simplul fapt că trebuie să stau să scriu chestia asta mă enervează extraordinar”, scria într-un raport de-al lui Băsescu pe care l-a văzut Pleşu.
Întrebat de ce niciun preşedinte al României nu a reuşit să-şi impună punctul de vedere în faţa serviciilor, Pleşu a spus: „A fost o slăbiciune a lor. Eu i-am văzut şi pe Iliescu, şi pe Constantinescu în postura de manipulaţi ai serviciilor”.
Pleşu crede că la capitolul preşedinţi, România nu prea a avut noroc: „Pe scurt, am plecat fiindcă mi-am dat seama că preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curând de ordonanţe. Într-un fel sau altul, am lucrat cu toţi preşedinţii post-decembrişti. Vreţi să ştiţi concluzia mea? La capitolul „preşedinţi” n-am prea avut noroc…”
Istoricul Marius Oprea, demis de premierul Emil Boc de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, a reluat recent, în Observatorul cultural, serialul „ascensiunii” lui Traian Băsescu, continuând, astfel, relatările întrerupte în urmă cu doi ani. În această serie, relatările fac referire la perioada de după 1989. În relatările sale, istoricul Marius Oprea foloseşte surse variate, de la ziarele vremii, la emisiuni de televiziune.
În 18 februarie 1992, ziarul constănţean Telegraf începea publicarea în serial a unor nume de informatori ai Securităţii, provenind dintr-un registru special al evidenţei aprobărilor date de conducerea locală de partid, la solicitarea Inspectoratului Judeţean de Securitate, pentru a folosi ca informatori anumiţi membri de partid.
„Lista cu informatorii Securităţii”, extraşi din acest „Registru cu persoanele din rândul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate”, a fost deschisă de la primul număr al serialului de „Băsescu Traian – ministru al Transporturilor“.
Ziarul constănţean Telegraf îşi fundamenta demersul publicării numelor de informatori cu următoarea afirmaţie – exemplul ministrului Transporturilor era considerat drept grăitor din acest punct de vedere – „forţând o conjunctură ca să-i devină favorabilă, călcând în picioare conştiinţe, distrugînd capacităţi de transport (vezi nava «Biruinţa»), slugărind în gaşca contra-marinarului Anghelescu, permanent obsedat de ideea puterii, turnătorul Băsescu se caţără cu repeziciune în crăcile noii stăpâniri. Deturnează rezultatul unei greve a marinarilor şi devine, la scurt timp, ministru al Transporturilor. Dar aici, în acest punct-cheie, se pot obţine beneficii grave şi imediate fără riscuri. Parte pentru unii, parte pentru alţii. Închirierile de nave şi vânzările acestora se dovedesc a fi surse de venituri fabuloase“ (Telegraf, nr. 23, 18 februarie 1992).
