Perestroika („restructurarea”) a fost un set de reforme politice și economice introduse de liderul sovietic Mihail Gorbaciov la sfârșitul anilor 1980. Având ca scop încheierea erei stagnării, Perestroika a urmărit modernizarea economiei și a guvernării Uniunii Sovietice.
Mihail Gorbaciov și-a dat seama că planurile sale de reformă din 1986 necesitau mai mult decât marginalizarea comuniștilor, așa că s-a orientat spre liberalizarea politică. În 1987, a cerut democratizarea, permițând alegeri reale pentru sovietele locale.
Acest lucru a dus la alegerile din 1989 ale Congresului Deputaților Poporului – primele alegeri naționale cu o alegere reală a alegătorilor – care i-a șocat pe liderii partidului, deoarece mulți candidați comuniști au fost respinși. Până la Congresul Partidului din 1990, era clar că aceste reforme declanșaseră mișcări naționaliste puternice în republici, accelerând destrămarea Uniunii Sovietice și slăbind Partidul Comunist.
Conținutul și limitele reformelor economice ale lui Gorbaciov
În 1985, Gorbaciov a recunoscut stagnarea economică a URSS și a introdus curând o agendă de reformă care includea perestroika (restructurarea), uskoreniye (accelerarea), glasnost (deschiderea) și o mai mare responsabilitate a întreprinderilor. Reformele inițiale au fost limitate, dar până în 1987–88 au devenit mai radicale.
Legea privind întreprinderile de stat a acordat firmelor de stat mai multă autonomie și le-a făcut autofinanțate, în timp ce Legea privind cooperativele a legalizat afacerile private pentru prima dată din anii 1920. Investițiile străine au fost permise și prin intermediul unor societăți mixte.
Consilierul cheie, Alexander Yakovlev, a contribuit la impulsionarea acestor reforme și a promovat glasnost ca mijloc de subminare a vechiului sistem totalitar. În ciuda acestor schimbări, economia a rămas lentă: controlul prețurilor, o rublă inconvertibilă și controlul continuu al statului asupra principalelor resurse au împiedicat îmbunătățirile majore.
Atât perestroika, cât și reformele lui Deng Xiaoping au urmărit liberalizarea marilor economii socialiste, dar rezultatele lor au fost foarte diferite. Reformele lui Gorbaciov au fost graduale și au păstrat majoritatea caracteristicilor economiei planificate – controlul prețurilor, proprietatea privată limitată și dominația statului – ceea ce a dus la noi blocaje economice fără o transformare reală a pieței. Economia sovietică s-a contractat în anii 1990.
Care a fost contrastul dintre reformele chineze și cele sovietice
Reformele Chinei au fost mai degrabă de jos în sus și orientate spre piață, începând cu agricultura, încurajând producția privată, creând Zone Economice Speciale și oferind managerilor capital și autonomie. Acest lucru a alimentat creșterea susținută.
Din punct de vedere politic, Perestroika a venit la pachet cu glasnost și libertăți sporite, ceea ce a slăbit controlul central și a contribuit la dezlănțuirea mișcărilor naționaliste care au contribuit la destrămarea URSS. China, în schimb, a menținut un control politic strict, liberalizând în același timp economia, evitând o fragmentare similară.
Perestroika și glasnost au avut ca scop reformarea Uniunii Sovietice prin deschidere politică, restructurare economică și o schimbare mai rapidă a conducerii partidului. Raportul lui Gorbaciov din 1988 privind politica de personal a devenit atât de căutat în Europa de Est încât oamenii ar fi cumpărat dicționare rusești doar pentru a-l citi.
Eșecul perestroikăi și rolul timid al Occidentului
Deși glasnostul era considerat esențial pentru succesul perestroikăi, reformele nu au reușit să rezolve crizele economice care se adânceau și, în cele din urmă, au slăbit sistemul, contribuind la prăbușirea URSS.
Sprijinul occidental – în special din partea Statelor Unite sub conducerea lui George H. W. Bush – a rămas limitat. În ciuda solidarității retorice, Bush a evitat ajutorul financiar major din cauza prudenței politice, a opoziției interne și a scepticismului cu privire la perspectivele lui Gorbaciov.
Această reticență i-a frustrat pe reformatorii sovietici și pe liderii străini precum Vaclav Havel, care susținea că democratizarea URSS ar aduce beneficii întregii lumi. În mod ironic, Gorbaciov a fost crucial pentru rezolvarea unor probleme precum reunificarea Germaniei, ceea ce i-a adus recunoașterea rolului său de arhitect al perestroikăi.
Surse:
- Mihail Gorbaciov – Perestroika: O nouă gândire pentru țara noastră și pentru lume.
- Stephen F. Cohen – Cruciada eșuată: America și tragedia Rusiei postcomuniste (2000).
Foto: Un băiat și Ronald Reagan în Piața Roșie, Moscova, 1988.
Citește și:
Cum a rezolvat SUA criza rachetelor din Cuba
Cadoul sovieticilor folosit pentru spionajul americanilor la sfârșitul războiului mondial
