Teohari Georgescu s-a născut în anul 1908, în București. A fost infectat cu virusul roșu al comunismului în perioada în care era elev la Școala Profesională de Arte Grafice. A devenit muncitor în cadrul atelierelor tipografice Cartea Românească.
Vechi comunist
În anul 1929, a devenit membru al Partidului Comunist din România, o formațiune politică extremistă, interzisă după acțiunile teroriste de la Tatar-Bunar, în contextul în care, la ordinul lui Stalin, comuniștii români susțineau dezmembrarea României.
Siguranța l-a arestat pe Teohari Georgescu în anul 1933. A scăpat cu o condamnare din care a executat două luni de închisoare. După eliberare, a lucrat ca tipograf pentru cotidianul Adevărul, iar mai apoi la Imprimeriile Naționale.
A reușit mai apoi să fugă la Moscova, unde a fost instruit de Gheorghi Dimitrov în vederea unei cariere de politruc în cadrul Internaționalei Comuniste. De asemenea, a primit o instrucție militară caracteristică agenților NKVD.
În 1941, a trecut clandestin în țară, pentru a activa în România ca agent secret sovietic. A fost prins din nou de Siguranță și condamnat la 10 ani de închisoare, pentru trădare și spionaj, în condițiile în care România se afla în război cu Uniunea Sovietică, pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația bolșevică.
După actul de la 23 august 1944, Teohari Georgescu a fost eliberat, iar sovieticii l-au impus în postul de subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Interne. După ce sovieticii l-au impus ca premier pe Petru Groza, în 6 martie 1945, Teohari Georgescu a devenit ministru de Interne.
Ferocitatea și lipsa de scrupule i-au definit activitatea.
În stenograma ședinței Guvernului comunist din 27 octombrie 1948, în care bolșevicii au discutat despre interzicerea Bisericii Greco-Catolice, Teohari Georgescu i-a numit pe episcopii uniți drept bandiți care trebuie lichidați.
Șapte episcopi au plătit cu viața fidelitatea față de credință. În 1952, călăul Teohari Georgescu a fost acuzat de deviaționism de dreapta. A fost demis din funcțiile guvernamentale și a primit postul de director al Editurii Cartea Românească.
A murit în București, în 1976.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
[…] Citește și alte Pagini de istorie AICI. […]