Jacques Cartier s-a născut în Saint-Malo, în Bretagne. A intrat în aristocrația bretonă ca urmare a căsătoriei cu Maria Ecaterina des Granches. Tânărul breton avea deja o bună reputație și se dovedise drept un marinar iscusit. În anul 1534, a avut ocazia să îi fie prezentat Regelui Francisc I al Franței. Cel care l-a prezentat regelui era episcopul de Saint-Malo, Jean Le Veneur.
Regele Franței era interesat de explorarea Americii de Nord. Jacques Cartier deja călătorise în Brazilia și în Newfoundland. În 20 aprilie 1534, Jacques Cartier a primit misiunea de a descoperi, prin Vest, o cale de navigație spre Asia. Regele Franței dorea să descopere insule și teritorii pe care se găsesc aur și alte materii prețioase.
Jacques Cartier a traversat Atlanticul de Nord. A ajuns în Canada de azi, unde a întâlnit triburi de băștinași, cu care a început să facă schimb de mărfuri. A explorat teritoriile din apropiere de fluviul Sfântul Laurențiu. A revendicat acele teritorii în numele regelui Franței. I-a luat cu el pe doi dintre fiii unei căpetenii irocheze și s-a întors în Europa sigur că a descoperit una dintre insulele Asiei. Succesul său l-a determinat pe Regele Franței să îi finanțeze o nouă expediție.
Jacques Cartier s-a întors în Lumea Nouă cu trei corăbii, 110 oameni și cei doi tineri irochezi. Noua sa expediție a avut loc în perioada 1535 – 1536. A ajuns în actualul Montreal cu una dintre corăbii. Înaintarea sa a fost blocată, însă, de indigeni. Jacques Cartier a fost convins că a descoperit calea navigabilă spre China. Și-a petrecut iarna în Canada, înainte de a reveni în Franța.
Citește întregul articol pe RFI.ro.
