Elie Wiesel s-a născut într-o familie evreiască în Sighetu Marmației, un orășel din nordul Regatului României. În copilărie, a urmat studii religioase în idiș și în ebraică. Membrii familiei sale mai vorbeau germana, româna și maghiara.
În anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, România a cedat Ungariei Transilvania de Nord, cu tot cu Sighetu Marmației. Elie Wiesel a fost trimis la școli în limba maghiară la Debrețin și la Oradea. Din școala din Oradea, a fost exmatriculat, ca urmare a legilor antisemite aflate în vigoare în Ungaria.
În primăvara anului 1944, Guvernul de la Budapesta a decis să aplice soluția finală a naziștilor și să îi trimită pe evrei în lagărele germane de exterminare. Mai întâi, împreună cu cei mai mulți evrei din Sighet, familia Wiesel a fost închisă într-un ghetou, iar în 16 mai 1944 a fost transportată în lagărul de la Auschwitz.
Lui Elie Wiesel i-a fost tatuat pe braț indicativul A-7713. Mama lui și sora sa mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani, au fost ucise acolo. Elie Wiesel și tatăl său au fost supuși unui regim îngrozitor de muncă forțată. În primăvara friguroasă a anului 1945, pentru că Armata Roșie se apropia de Auschwitz, deținuții au fost trimiși într-un adevărat marș al morții spre lagărul de la Buchenwald. În timpul acelui marș, împreună cu mulți alți deținuți, tatăl lui Elie Wiesel a murit.
Adolescentul originar din Sighetu Marmației a supraviețuit, iar la 11 aprilie 1945, a fost eliberat de către americani. Era grav bolnav, suferea de inaniție și era lipsit de orice sprijin. Ca printr-un miracol, și-a regăsit două dintre surori, Hilda și Beatrice, într-un orfelinat francez.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
