Ștefan cel Mare este cel mai strălucit reprezentant al dinastiei Mușatinilor. Era fiul domnitorului Bogdan al II-lea, care s-a urcat pe tronul părintelui său, Alexandru cel Bun, în 1449 și a fost ucis în 1451, la Reuseni, de către fratele său vitreg, Petru Aron.
Ștefan cel Mare a reușit să își salveze viața printr-un exil în Transilvania, unde s-a împrietenit cu un alt fiu de domn în pribegie, Vlad Țepeș. Șansele lui Ștefan cel Mare de a urca pe tronul Moldovei păreau mici, însă, în 1457, cu ajutorul unei oști trimise de Vlad Țepeș, care devenise domnitor al Țării Românești și cu cel al moldovenilor răsculați împotriva lui Petru Aron, a reușit să își învingă dușmanul și să se încoroneze.
A reușit să redreseze economia Moldovei și să alcătuiască o oaste însemnată. S-a luptat, pe rând, cu toți vecinii săi: polonezii, muntenii, ungurii, tătarii și turcii. A obținut victorii însemnate dar a și fost înfrânt de câteva ori.
Bătălia în care a fost rănit Ștefan cel Mare
Ștefan cel Mare a cucerit cetatea Chilia, care era fief maghiar de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, dar, în 1484, a pierdut Chilia și Cetatea Albă în favoarea Imperiului Otoman, care le va stăpâni până în 1812. Însă aceste pierderi au fost compensate în Transilvania, unde suzeranul lui Ștefan cel Mare, regele Matia Corvin, i-a dăruit feudele Ciceul și Cetatea de Baltă, și în Polonia, unde Ștefan cel Mare a intrat în posesia Pocuției, veche feudă a domnitorilor moldoveni.
În 1504, Moldova era mai întinsă, mai puternică și mai respectată decât în timpul domnitorilor precedenți. Ștefan cel Mare conducea țara cu mână de fier. Însă războaiele îndelungate i-au șubrezit sănătatea. Domnitorul Moldovei avea o rană nevindecată din bătălia de la Chilia, din 1462. De asemenea, suferea de gută. Ștefan cel Mare era chinuit de bolile pe care medici venețieni, polonezi, maghiari și genovezi încercaseră, fără succes, să i le vindece.
Citiți întregul articol pe RFI.ro.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
[…] Citiți și alte Pagini de istorie AICI. […]