Constituţia din 1923 era o actualizare a celei din 1866. 76 de articole au rămas neschimate, în schimb au fost modificate total sau parţial 20 de articole, au fost introduse alte 7 articole noi, iar 25 au fost reformulate sau completate.
Principiul pe care s-a actualizat Constiţutia privea noua situaţie a României de după Primul Război Mondial, adaptarea la principiile societăţii democratice ale vremii şi includea modificări limitate, astfel încât să se păstreze cât mai mult din textul existent.
Constituţia stipula de la început că România este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil.
Drepturile cetăţenilor erau garantate fără deosebire etnică, de limbă sau religie. Constituţia din 1923 stipula egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, ba chiar şi a convorbirilor telefonice, dar şi inviolabilitatea domiciliului.
În ceea ce priveşte dreptul la vot, noua lege fundamentală instituia votul universal, direct şi secret, însă cu excepţia femeilor . În textul Constituţiei, femeilor li se promitea o altă lege care ar fi urmat să le acorde dreptul de a vota. De altfel, această situaţie nu era cu nimic mai diferită decât în toate ţările europene din acea vreme.
Constituţia din 1923 consacra ferm principiul separaţiei puterilor în stat, independente una de alta.
De asemenea, nu exista o Curte Constituţională ca în zilele noastre, ci o Curte de Casaţie, care era constituită din jurişti de profesie, neafiliaţi niciodată vreunei grupări politice.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
