Prietenia cu Lenin
Aleksandr Kerenski s-a născut într-o familie din clasa mijlocie. Bunicul său matern era topograf pentru armata rusă, iar tatăl său era profesor și director de școală. Unul dintre elevii tatălui său era un anume Vladimir Ulianov, cel care avea să devină cunoscut sub pseudonimul său revoluționar Lenin.
Familiile Kerenski și Ulianov erau prietene. Aleksandr Kerenski a început să studieze istoria și filosofia la Universitatea Imperială din Sankt Petersburg. A renunțat, însă, la aceste studii și a fost admis la Facultatea de Drept. S-a căsătorit cu fiica unui general rus.
Kerenski a devenit avocat în 1904 și s-a remarcat drept unul dintre apărătorii cei mai talentați ai liderilor revoluționari din 1905. A devenit, în 1912, deputat în Duma Rusiei din partea unui partid moderat liberal. În aceeași perioadă, Aleksandr Kerenski a fost inițiat în masonerie. Gruparea sa masonică dorea să unifice toate grupările antițariste din Rusia.
Reforme
După intrarea Rusiei în Primul Război Mondial, Kerenski a alcătuit un program politic prin intermediul căruia cerea reforme interne în Rusia, restabilirea Constituției Finlandei, pe vremea aceea parte a Imperiului Rus, acordarea de autonomie Poloniei, a cărei parte de Est fusese, de asemenea, încorporată în Rusia, precum și drepturi politice pentru minoritățile naționale, inclusiv pentru românii basarabeni.
În februarie 1917, Aleksandr Kerenski, care se alăturase Partidului Socialist Revoluționar, a luat parte la revoluția din februarie, care a avut drept rezultat detronarea țarului Nicolae al II-lea. Ascensiunea lui Kerenski a continuat. A devenit membru al comitetului de conducere a Dumei de Stat, a fost ales ca vicepreședinte al Sovietului din Petrograd și, totodată, membru al Guvernului Provizoriu.
La început, a fost desemnat ministru al Justiției, iar din mai a devenit ministru de Război. În această calitate, Kerenski a luat o serie de măsuri care au favorizat bolșevizarea armatei ruse. El a decis să îi deposedeze pe ofițeri de autoritate, pentru că, la fel ca alți intelectuali socialiști, îi considera pe militarii de carieră drept elemente contrarevoluționare.
Citește întregul articol pe RFI.ro.
