În 30 decembrie 1947, România își pierdea Regele în ziua cea mai amară a istoriei noastre recente. Niște gangsteri aflați în slujba Moscovei, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej, îl sileau pe Regele Mihai I să semneze o compunere scrisă pe genunchi pe care au intitulat-o ”Abdicare”. Regele Mihai I era sub șantaj: cei doi gangsteri amenințau că vor omorî 1.000 de studenți aflați în beciurile poliției politice comuniste. Palatul Elisabeta era înconjurat de detașamente înarmate ale armatei sovietice.
Este evident pentru orice om de bună-credință că un act smuls prin șantaj este, a fost și va rămâne nul. Codul civil prevede chiar în mod expres acest lucru: un act smuls prin violență, inclusiv violență psihică, este un act lovit de nulitate.
De aceea, de drept, Regele Mihai I nu a abdicat niciodată. A rămas Regele țării până la sfârșitul vieții Sale.
Tot lovită de nulitate este și proclamarea republicii. Comuniștii au făcut acest lucru banditesc într-un Parlament ales în urma unei fraude, cea comisă la alegerile din 1946. Însă nu exista cvorum, pentru că mulți dintre deputați erau plecați din București, pentru a-și petrece sărbătorile alături de familii. Nimeni nu poate susține legitimitatea unui act constituțional proclamat într-un Parlament din care lipsesc parlamentarii, iar în locul lor au fost aduși cu japca muncitori care nu aveau habar ce caută acolo.
Mai mult, proclamarea republicii nu a respectat nici procedurile constituționale. Textul legii prevedea desemnrea unui Consiliu de Regență după abdicarea Regelui. Abia apoi putea fi discutată schimbarea formei de guvernământ. Nu s-a întâmplat acest lucru, deci nașterea republicii este ilegitimă și din punct de vedere procedural.
Lipsită de legitimitate este și actuala alcătuire statală. Românii nu au fost întrebați niciodată, după căderea comunismului, dacă vor să rămână cu republica lui Stalin sau îl vor pe Regele Mihai pe Tronul Țării. De aceea, pe fond, republica rămâne una profund ilegitimă, iar din acest lucru au rezultat și marile frământări de tipul mineriadelor, care au ținut România departe de Occident.
Comuniștii de tipul lui Ion Iliescu care au preluat puterea în decembrie 1989 au scris o nouă constituție, după chipul și asemănarea lor; adică, o constituție strâmbă și hâdă. Este vorba de o constituție care nu a intrat niciodată în vigoare. Ion Iliescu instituise procedura promulgării unei legi înainte de a intra în vigoare. Însă tot el a uitat să promulge actuala constituție republicană. Este absurd să ne raportăm la o lege care nu a fost promulgată niciodată și care nu poate produce, astfel, nici un efect valid.
Astfel că, de fapt, trăim într-un regim politic impus de Stalin, însă, de drept, suntem regat. De aceea, avem datoria de a restabili legalitatea și de a restaura monarhia. Urmașa Regelui Mihai I, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, are tot dreptul să fie încoronată ca Regină a Țării.
