
Sarrazin subliniază că, în momentul de faţă, în Germania trăiesc trei miloane de turci şi că procentul de fertilitate al imigranţilor va rămâne în general mai elevat decât cel al populaţiei autohtone, ”în doar câteva generaţii, statul şi societatea germană vor intra pe mâinile imigranţilor”. În carte, Sarrazin citează interviul acordat în 2004 cotidianului «Hurriyet» de omul de afaceri de origine turcă Vural Oger, în care acesta afirma că “în 2010, în Germania vor trăi 35 de milioane de turci şi 20 de milioane de germani. Ceea ce a început sultanul Soliman în 1529 cu asediul Vienei, vom realiza noi cu populaţia, cu bărbaţii noştri puternici şi cu femeile noastre sănătoase”.
Sarrazin adaugă că “din punct de vedere cultural şi din punctul de vedere al civilizaţiei, viziunea societăţii şi valorile proprii ale imigranţilor reprezintă un regres”. Managerul berlinez subliniază faptul că numai 33,9% din imigranţii aflaţi pe teritoriul german îşi câştigă propria existenţă muncind, restul trăiesc pe seama statului, astfel încât o familie care are mai mulţi copii poate aduce acasă şi 3000 de euro pe lună”. Sarrazin mai scrie că orice imigrant care reuşeste să pună piciorul în Germania şi să mai şi rămână, prin ajutoarele oferite de statul german “îşi asigură un venit pe care nu l-ar obţine niciodată muncind în ţara sa natală”. Această procedură nu există în ţările tradiţional deschise faţă de fenomenul imigraţiei, cum ar fi de exemplu SUA, Canada şi Australia, deoarece “în SUA, imigranţii nu primesc nici un cent, motiv pentru care preferă să rămână în Germania decât să se ducă acolo”. Teza dezvoltată de Sarrazin în cartea sa este că “va fi nevoie de puţine generaţii pentru ca noi să devenim o minoritate în ţara noastră. Aceasta nu este numai o problemă a Germaniei, ci a tuturor ţărilor europene”.
Între timp, aşteptând iminenta lansare a cărţii, preşedintele «Vereinigte Migrantenpartei» (Partidul Unit al Imigranţilor), Vlad Georgescu, a lansat invitaţia de a boicota publicaţiile grupului Bertelsmann, deoarece, în opinia sa, “nu este acceptabil faptul că preşedintele Liz Mohn nu şi-a exercitat influenţa pentru a-i nega lui Sarrazin această platformă”.