La şapte săptămâni după alegerile parlamentare, Olanda se pregăteşte de formarea unui nou guvern minoritar, sprijinit de populiştii de dreapta. În vreme ce vocile unora dintre liberalii de dreapta şi creştin-democratţ, care resping susţinerea populiştilor, se fac încă auzite, aceştia din urmă se simt cât se poate de confortabil în noua lor postură politică.Geert Wilder şi-a văzut visul cu ochii. De el depinde coagularea guvernului şi obţinerea unei majorităţi în Parlament în anii următori. Pe de altă parte, liberalii de dreapta şi creştin-democraţii vor să formeze un guvern minoritar care să fie doar “tolerat” de Wilders. Negocierile politice sunt departe de a se încheia, urmând a se purta pe parcursul următoarelor săptămâni. Mark Rutte, şeful creştin-democraţilor şi probabil viitor premier al Olandei, s-a arătat deja de-acord cu această formă de colaborare, declarând că este nevoie de încredere reciprocă. Cu precădere creştin-democraţii, copiii mai mici ai ambilor parteneri care ar putea forma un guvern minoritar, par a nu se obişnui deloc cu gândul că s-ar putea afla la mila lui Wilders. Cu toate acestea, şeful interimar al formaţiunii creştin-democrate, Maxime Verhagen, nu a putut decât să fie de acord cu formarea unui guvern minoritar în această formulă. De altfel, cel care l-a împins pe Verhagen să ia această decizie este un fost coleg de partid – ex-premierul Ruud Lubbers, pe care regina Beatrix însăşi l-a rugat să facă diligenţele necesare în acest sens după eşuarea negocierilor privind formarea unui guvern de centru-stânga. Verhagen are o misiune dificilă. Fostul ministru olandez de externe trebuie să îi convingă pe susţinătorii mai sceptici ai partidului că formaţiunea creştin-democrată se află de partea câştigătoare într-un guvern minoritar.
