Obicei de Paşte la Cluj, vechi de pe vremea dacilor, în Joia Mare: sătenii de pe Valea Someşului duc pomi împodobiţi la sfinţit, pentru morţi


Obicei inedit de Paşte, în comunele de pe Valea Someşului din Cluj. Datează de pe vremea dacilor, dinainte ca locuitorii Daciei să fie creştinaţi, dar a fost transformat într-un obicei pascal, organizat cu religiozitate în fiecare an, în Joia Mare.„Se spune că românii sunt cel mai credincios popor din Europa, şi nu avem motive să punem la îndoială această afirmație”, spune etnograful Mircea Câmpeanu, de la Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Cluj, care de ani de zile cutreieră comunele judeţului pentru a afla datinile şi obiceiurile transmise din generaţie în generaţie.
Aşa a descoperit şi obiceiul pe care îl regăsim doar în comunele din zona Văii Someşului, în Joia Mare, considerată de localnici ca fiind Ziua morților. În această zi se aprind focuri de purificare în grădini, în număr egal cu cel al morţilor din fiecare familie. În multe sate din jurul oraşului Cluj-Napoca se desfăşoară şi astăzi un obicei ritualic, numit “pomul mortului”. “Constă în gătirea unui prun sau măr tânăr cu turte şi fructe uscate, în amintirea celui plecat în ultimul an din sânul familiei. Acest pom, împodobit acasă, este dus la biserică pentru a fi sfințit, iar urmaşii vor împărți pomeni”, spune Câmpeanu pentru ziuadecj.ro.
Obiceiul se păstrează în localități precum Feleac, Ceanu Mare şi satele de pe Valea Someşului. Este însoţit de un post negru şi de un priveghi, din ziua de joi până sâmbătă la miezul nopţii. Apoi, duminica dimineaţa, localnicii se spală pe faţă cu apă proaspătă dintr-un lighean în care pun un ou roşu şi un bănuţ, pentru sănătate şi prosperitate, nu doar pentru ei, ci şi pentru membrii familiei. „Să nu uităm că, într-un sat, cea mai mare parte a localnicilor sunt neamuri între ei, în diferite grade de rudenie”, adaugă etnologul.
La slujba de Înviere, creştinii duc la biserică ouă roşii, paşti şi colaci pregătite încă de vineri, pentru a fi binecuvântate de preot şi apoi servite de familie la masa de duminică.
După datină, din cea de a doua zi de Paşte, poate începe jocul. Sătenii se adună la Căminul cultural, unde, timp de două zile, sărbătoarea de Paşte se transformă într-o petrecere colectivă.
„Multe din cele care se întâmplă pe la sărbători sunt un amalgam: unele pentru că biserica a intrat peste tradiţie, altele pentru că biserica le-a permis să se desfăşoare”, completează etnologul. În aceeaşi situaţie e şi obiceiul de Paşte al pomilor împodobiţi: „e o tradiţie încă dinainte de creştinism, când se aduceau ofrande iar sufletele morţilor trebuiau să vină să se hrănească în preajma familiei. E de pe vremea dacilor, care râdeau şi erau veseli pentru că ştiau că mortul merge într-o lume perfectă”, spune el.

Related posts

Leave a Comment