Anunţul retragerii din cursa prezidenţială a lui Radu Duda, cadorisit de socrul său cu titul de principe de România, a fost pentru mine o cruntă dezamăgire. Chiar dacă am mirosit impostura încă de la scandalul legat de „absolvirea” lui Duda de la Harvard, mă aşteptam ca acest om, girat de şeful Casei Regale a României, să aibă tăria să ducă bătălia până la capăt.Însă nu a fost aşa. Radu Duda a dat dovadă de laşitate. Demersul său ar fi fost un bun prilej pentru a-i mobiliza pe unii dintre monarhiştii care încă mai speră la restaurarea regatului. Desigur, mulţi dintre monarhişti nu ar fi votat acum cu Duda, pentru că ei nu i-au putut ierta Principesei Margareta mezalianţa cu actoraşul din Iaşi. Însă prestaţia din campania electorală şi evoluţia ulterioară pe scena politică a lui Radu Duda ar fi putut să convingă aceste persoane să lase deoparte reticenţele. Poate că, peste cinci ani, Radu Duda, călit în campania electorală din 2009, ar fi devenit preşedintele României.
Acum, el nu are nici o altă perspectivă decât aceea de a deveni una dintre eşecurile ridicole din istoria familiei de Hohenzollern. O dudă, adică. De aceea, cred că ar fi mult mai potrivită schimbarea numelui său din Radu de România în Radu de Păcălici. Şi asta o spune un om care ar fi votat cu Radu Duda. Dacă nu din apreciere pentru candidat, măcar din loialitate pentru ideea de regalitate.
