Noul album de la Rammstein – Liebe Ist Fur Alle Da (2009)

“Slabut”, aud din toate partile. Ba defel, as zice eu. Poate e din cauza ca n-au mai scos material nou de 4 ani, poate din cauza ca sunt in turneu si perspectiva de a-i vedea in concert e palpabila, dar zau daca nu e un album bunicel.Mai mult de atat, nu imi amintesc cum s-a lansat Rosenrot in 2005, dar campania de promovare a Liebe ist… a fost sustinuta cu canale de comunicare pe Facebook si Twitter si placut de urmarit mai ales in offline – vezi aici fotografii din sesiunea de stick up cu inimioara LIFAD prin toata Germania (desigur, LIFAD e pe Facebook ca “religious organization” :-).

In continuare, desi inca mai descopar lucruri noi la fiecare ascultare, am impartit cele 16 piese de pe cele 2 CD-uri pe trei caprarii: ze top of ze top, la creme de la creme, apoi cele medii, bunicele dar nu foarte, caracterizabile prin indefinibilul Bückstabü, si in ultimul rand piesele de umplutura sau care mi se par absolut nereusite. (atentie, urmeaza pareri personale).



Just a little bit, be my little bitch


Ich Tu Dir Weh [2] – are niste accese de sound heavy metal destul de pur, dar este destul de monotona, desi are un laitmotiv interesant la bass care parca ar cere un crescendo si te lasa un pic nesatisfacut. Nu e tocmai memorabila, decat daca iei in considerare versurile, care se refera la ceva obiceiuri BDSM, in care totul e permis pentru placere, cu imagini suculente implicand cutite, sarma ghimpata, sare pe rani, ace, clesti si ferastraie boante.

Mehr [10] – una din piesele ceva mai electronice, incepe cu o joaca primavaratica la clape, pentru ca apoi sa sfasie atmosfera feerica cu cel de-al treilea pacat capital – lacomia: “Ich brauche mehr!Mehr!Viel mehr!Noch mehr!” (Am nevoie de mai mult, mult mai mult, si mai mult).

Fuhre mich – prima dintre bonus tracks, are un inceput care duce iar cu gandul la Asche zu Asche, cateva masuri mai lent, nu e o piesa prea reusita si nu te lasa cu nimic, cu exceptia unui sentiment rece ca ti se strecoara ceva libidinos dupa ceafa… ceva care mai vrea sa fie tinut si in brate, ca un limax rece, lipicios si fericit.

Halt [3 de pe CD2] – nu displace, in general, are o calitate de transa si hipnoza a soaptelor joase ale lui Lindeman, pe care ti-l si imaginezi cu o privire dusa, pana sa inceapa sa intoneze martial Stai! Nu misca!, dar ramane una din piesele de categorie usoara.

Related posts

Leave a Comment