Am fost “sus” la Roşia de trei ori în ultimele 5 luni. Prima dată, prin august, 2011, cu trei clujeni, toţi reporteri, mult mai tineri decât mine. Nu mai văzusem Valea Arieşului de 30 de ani.Voiam să le transmit cum, elev fiind, ne-am dus “în sus cu mocăniţa”, cum simţeam şi acum mirosul de cărbune, fumul de la locomotiva micuţă ca de jucărie, cum ne jucam pe marginea căii ferate, cum ne opream în M. Viteazu, Buru, Lungeşti, Vidolm. Îmi era ruşine să le spun că acum nu mai este nimic. Din loc în loc lipsea calea ferată. Încercam în faţa lor să maschez neputinţa neamului din care mă trag şi eu şi ei. Nu mi-a reuşit. Erau bărbaţi în toată firea, bine pregatiţi profesional, ei înşişi deja părinţi. Visam cu voce tare că “dacă ar fi o autostradă de la Turda la Abrud”… “Este doar un vis”, zic ei. “Dar dacă acest vis ar fi preluat de un neamţ, şi transpus în realitate”, continui eu. “Hei”, îmi răspund ei. “Nu ar lăsa Bucureştiul să se finalizeze. Acolo, la Bucureşti, trebuie dat şpagă”, îmi raspund ei. Am tăcut. Tac şi acum. Oare până când, noi ardelenii, vom continua să tăcem…?
Related posts
-
Nicușor Dan i-a luat papucii lui Carol al II-lea
Președintele României, Nicușor Dan, comite cel mai mare atac împotriva sistemului politic democratic românesc de la... -
Expoziția „Sultanele Palatului Otoman și Grădinile de Lalele – Splendoare, Eleganță și Patrimoniu Cultural” la VII. Transylvanian Tulips Fest
De Margareta Aslan Zilele trecute s-a încheiat la Cluj-Napoca cea de-a VII-a ediție a Festivalului Transylvanian... -
Cine a fost Regina Maria a României și de ce este onorată în Transilvania
Una dintre cele mai importante figuri istorice din istoria României, Regina Maria, este onorată într-o manieră...