Am fost “sus” la Roşia de trei ori în ultimele 5 luni. Prima dată, prin august, 2011, cu trei clujeni, toţi reporteri, mult mai tineri decât mine. Nu mai văzusem Valea Arieşului de 30 de ani.Voiam să le transmit cum, elev fiind, ne-am dus “în sus cu mocăniţa”, cum simţeam şi acum mirosul de cărbune, fumul de la locomotiva micuţă ca de jucărie, cum ne jucam pe marginea căii ferate, cum ne opream în M. Viteazu, Buru, Lungeşti, Vidolm. Îmi era ruşine să le spun că acum nu mai este nimic. Din loc în loc lipsea calea ferată. Încercam în faţa lor să maschez neputinţa neamului din care mă trag şi eu şi ei. Nu mi-a reuşit. Erau bărbaţi în toată firea, bine pregatiţi profesional, ei înşişi deja părinţi. Visam cu voce tare că “dacă ar fi o autostradă de la Turda la Abrud”… “Este doar un vis”, zic ei. “Dar dacă acest vis ar fi preluat de un neamţ, şi transpus în realitate”, continui eu. “Hei”, îmi răspund ei. “Nu ar lăsa Bucureştiul să se finalizeze. Acolo, la Bucureşti, trebuie dat şpagă”, îmi raspund ei. Am tăcut. Tac şi acum. Oare până când, noi ardelenii, vom continua să tăcem…?
Related posts
-
Via Cluj TV: Lecția prezentă în inaugurarea statuii Reginei Maria a României în Jucu
Comuna Jucu a trăit un adevărat moment istoric. În 22 mai 2026, la exact 107 de... -
„O magnifică umanitate care luminează și timpul inteligenței artificiale” (§233). Prima enciclică a Papei Leon al XIV-lea, un manifest despre om în era algoritmilor
Ce înseamnă să rămâi om într-o lume remodelată de algoritmi? Aceasta este întrebarea centrală a enciclicei... -
Paradox demografic: populația României scade, cea a Clujului crește
Clujul este pe contrasens cu tendințele de depopulare înregistrate în România. Și aceasta datorită zonei metropolitane...