Nu pot să bag mâna în foc că Republica Moldova are un rol relevant geopolitic și un preț convingător, după cum afirmă ironic strategul rus Gleb Pavlovski, care nu înțelege nici el- ce pardesiu au îmbrăcat pe timp de toamnă noua echipă de lideri moldoveni de la Chișinău, care nu pricepe cum să prepare garnitura corespunzătoare pentru o guvernare de durată.Este adevărat că Basarabia este un poligon politic de descurajare a influenței frontierei euroatlantice spre Est, iar Transnistria reprezintă o sperietoare pe care o flutură Moscova ca să tempereze elanul Chișinăului față de o eventuală intenție de aderare la NATO. În acest context, la Chișinău o serie de comentatori și analiști diseacă jocuri percurtante între Occident și Orient, în care este prinsă Republica Moldova. Și dacă ne-am lua după unii experți de acolo, Chișinăul ar fi centrul universului prin care s-ar intersecta interesele nordului și sudului, estului și vestului. Conform unei descrieri lansate de aceluiași Gleb Pavlovski- harta Republicii Moldova s-ar aseamănă cu un hamburger…Și când te gândești câte guri ale politicienilor basarabeni aspiră să se înfrupte dintr- o bucată mai mare sau mică, cel puțin dintr-o fărămâ a acesteia.
Am observat de-a lungul timpului cum unii politicieni își schimbă macazul de la o zi la alta, cum folosesc idealuri naționale și inimile oamenilor, doar pentru a se ajunge în scaun de parlamentar, ca să se acopere cu imunitate, să profite din beneficiile puterii. Și nu există un caz sau două, sunt cu nemiluita. Așa s-a ajuns ca și mercenariatul ideologic să fie mult râvnit. Sunt destui oameni politici care își asumă promovarea ”unionismului” și ”românismului”, doar ca o etapă premergătoare, în viața politică. Majoritatea îți lasă un gust amar, pentru că ei călăresc aceste idealuri, și aceasta doar pentru a se vedea bine mersi în parlament. Și îmi este greu să mă refer la speculațiile discursului politic ca și la speculațiile financiare, mai ales pe timp de criză mondială.
Totuși e trist că unul dintre acei care se revendica ca fiind un înverșunat adept la reîntregirii Țării și care se pronunța pentru o aderare rapidă la NATO, ajuns în funcția de președinte de stat chiar și provizoriu, își modifică de la o zi la alta pozițiile politice. Nu este primul om politic basarabean și nici ultimul. E dureros că funcția schimbă omul, iar cei care au optat pentru formațiunea din care derivă actualul speaker și șef interimar de stat au tot dreptul să-i ceară socoteală.
Înțeleg, la Chișinău, ești bun să fii ”unionist” în stradă, în schimb la parlament, guvern sau la președinție nu se permite așa ceva. Interesant este cine își va asuma de ici încolo noul rol de Avram Iancu al Basarabiei.
Și cum spuneam, Mihai Ghimpu a infirmat afirmaţiile potrivit cărora autorităţile moldoveneşti intenţionează să abandoneze CSI-ul şi să adere la NATO. Ghimpu a declarat că „aderarea la NATO sau ieşirea din CSI nu se numără printre obiectivele „Alianţei pentru Integrare Europeană”. „Dacă Republica Moldova conform voinţei destinului a ajuns în CSI, atunci nu poţi să tai cu foarfecele acest fapt”, a menţionat Ghimpu.
Mă uitam, sincer, zilele acestea prin presa rusă și laurii au curs spre Mihai Ghimpu, președinte de republică. Pentru că el, astăzi, nu își mai pune întrebarea cu cine să fie: cu NATO sau CSI. Astăzi Ghimpu nu mai este fostul activist al Frontului Popular, după cum scrie Krasnaya Zvezda, și întrucât i-a lecturat pe Pușchin, Turghenev, Tolstoi, Dostoievski, el nu mai poate fi antirus. Dar când a reușit să citească un ”Evghenii Oneghin”, un ”Război și Pace”, chiar ”Mu-mu” sau ”Idiotul”?!
Și ca să fie tot tacâmul pus pe masă Ghimpu se mândrește că primul diplomat străin cu care s-a întâlnit, după ce a ajuns șef de stat, a fost ambasadorul Rusiei la Chișinău Valerii Kuzmin.
Și nu doar atât, noul șef de stat basarabean s-a pronunțat și pentru investiții serioase rusești în economia basarabeană.
Și nu este singurul caz care mă întristează profund. Am trecut cu vederea că oamenii noștri-”unioniștii”- după alegeri au dat interviuri relevante, multe dintre acestea pentru presa rusă, care nu mai insistau pe o abordare coezivă și de apropiere față de Occident. Și gongul de modificare a opticii politice a inițiat-o însuși primarul Chișinăului Dorin Chirtoacă, care a infirmat pentru ruși, imediat după alegeri, că ar fi un militant perseverent al unionismului și al românismului. Și uite așa a fost ”surpriza” cu Unirea, și s-a evaporat ”surpriza” cu Unirea! Ştie Mihai Ghimpu că e temporar şef de stat sau poate îşi schimbă bazinul electoral consacrat?!
E trist că nu se mai aude nici vocea acelor intelectualii care înfierbântați cereau de la România să negocieze cu Rusia pentru reîntregirea Patriei. Și solicitau acest lucru în condițiile în care nici acești intelectuali nu prea înțelegeau ce doresc de fapt…Sau, poate, era doar o ipoteză sau o simplă părere de-a lor…
S-a mai dus o investiție de-a mea pe apa sâmbetei?! Am ratat iarăşi acordând un vot unor conjucturişti politici? Sper să mă înşel. Nu de alta dar există umbra lui badea Gicu care milita pentru un Ideal românesc şi a cărui frate este Mihai Ghimpu iar nepot e Dorin Chirtoacă. Trist, mă întreb, care va fi următorul din șăgalnicii reprezentanți politici de la Chișinău care își va scoate mâine cortul în piața mare și va cheamă lumea să-l urmeze la vot. Cu același refren arhicunoscut deja de mulți ani:”Unirea” ieri era la 5 lei, azi e la 3…E criză…
Hai să dansăm o horă, chiar și a Unirii, pentru că mâine se anunță aceleași măști, aceleași fețe…
