Marie Curie, prima femeie din lume laureată a Premiului Nobel

În 10 decembrie 1903, omul de știință Marie Curie primea primul său Premiul Nobel pentru fizică, decernat totodată și soțului său, Pierre Curie și fizicianului Henri Becquerel, pentru descoperirile făcute în domeniul radioactivității. Era prima femeie din lume care primea Premiul Nobel, scrie RFI în Pagina de istorie.

Savanta poloneză, stabilită în Franța a avut o copilărie grea. Născută Sklodowska, la Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste, într-o familie de profesori, a rămas orfană de un părinte la numai 10 ani, când mama ei a murit de tuberculoză. Fetiția s-a adâncit în studiu, iar când a vrut să se înscrie la universitate în Varșovia a fost refuzată, pe motiv că este… femeie. La 17 ani, Maria era guvernanta unei familii înstărite din Varșovia. Maria adunase toți copiii din vecinătate ca să îi învețe pe ascuns citirea și scrierea în limba poloneză.

Apoi Maria a ajuns în Franța, la sora sa care studiase Medicina la Paris, unde a început să-și spună Marie și unde în 1891 a fost admisă la Sorbona. Tot la Paris s-a întâlnit și cu viitorul său soț, Pierre Curie, fizician și el. Încep să facă împreună cercetări în domeniul radioactivității, în urma cărora descoperă și două noi elemente: poloniul și radiul. Marie Curie a demonstrat că misterioasa radiație este o proprietate atomică. Tot ea a fost și cea care a denumit fenomenul “radioactivitate”, iar elementele chimice cu această proprietate, “elemente radioactive”.

Descoperirea radioactivității a avut un impact major în lumea fizicii. Oamenii de știință au înțeles și mai bine structura atomului dovedindu-se că acesta poate fi descompus în particule elementare mai mici.

Al doilea Premiu Nobel

La trei ani după ce Marie și Pierre Curie au primit Premiul Nobel pentru fizică, Pierre a murit în urma unui accident, lăsând-o pe Marie cu cele două fete ale lor, dar și cu cercetarea la care lucrau, neterminată. Decesul lui Pierre Curie, a reprezentat o puternică lovitură pentru Marie, însă a trecut peste acest eveniment nefericit refugiindu-se, din nou, în muncă.

A continuat singură cercetările și a reușit izolarea radiului, pentru care primește al doilea Premiu Nobel, în 1911, de data aceasta pentru Chimie. După o viață intensă și plină de privațiuni, dar și din cauza expunerii, fără protecție, la elemente radioactive, Marie Curie s-a îmbolnăvit de anemie aplastică, un fel de leucemie.

S-a stins din viață într-un sanatoriu din Franța, în 1934, la două decenii după moartea soțului său. Munca sa științifică a fost continuată de una dintre fiicele sale, Irene, care, împreună cu soțul său, Frederique Joliot-Curie, descoperă radioactivitatea artificială.

Related posts

Leave a Comment