Maria se naşte la 29 octombrie 1875 în Anglia. Este copilul lui Alfred, duce de Edinburgh şi al Mariei Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Totodată, pe linie paternă, Maria a României este nepoata celebrei Regine Victoria.Când abia împlineşte 17 ani, la 29 decembrie 1892, Maria se căsătoreşte cu Ferdinand, principe moştenitor al României. Devenită principesă a României, Maria aduce pe lume 6 copii: Carol (1893-1953), Elisabetha (1894-1956), Maria (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) şi Mircea (1913-1916).
Cu toate că vine într-o lume nouă, care-i este puţin cunoscută, în sufletul tinerei principese, se înrădăcinează puternice sentimente de afecţiune faţă de poporul român. Asemenea simţăminte capătă tot mai mult forma faptelor după ce în toamna anului 1914 este încoronată Regină a Regatului Român. Convinsă că dorinţa de unire a românilor se poate împlini alături de Anglia şi Franţa, Regina este unul dintre factorii decisivi care determină intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale. În anii grei ai războiului, Regina Maria oferă adevărata măsură a capacităţii Sale de iubire şi jertfă pentru poporul român. Organizează serviciul de ambulanţă care deserveşte frontul, coordonează ridicarea şi înzestrarea mai multor spitale de campanie, distribuie alimente prin înfometatele oraşe şi sate ale Moldovei. Mai presus de orice, zi după zi, din zori până în noapte este nelipsită de lângă patul răniţilor, a bolnavilor contagioşi pentru a alina suferinţe, pentru a oferi sprijin moral. Pe drept cuvânt, ostaşii români îi atribuie supranumele de „mamă a răniţilor”. Un „alint” pe care Regina îl onorează până la capăt. Mai mult decât atât, la sfârşitul anului 1918, parcă într-un act de supremă solidaritate cu poporul aflat în durere şi suferinţă, Regina se îmbolnăveşte de gripă spaniolă. Este în agonia sfârşitului dar îşi revine aproape miraculos pentru a interpreta un strălucit rol în arena internaţională postbelică.
Într-adevăr, finalul războiului o aduce pe Maria a României pe culmile unui impresionant val de popularitate mondială. Regina devine una dintre cele mai admirate şi respectate personalităţi feminine ale epocii sale, dar şi cel mai popular reprezentant al României în lume din toate timpurile. Un statut privilegiat pe care Regina Maria nu ezită să-l folosească în beneficiul naţiunii române. Regina României participă la Conferinţa Păcii de la Paris. Este primită de preşedintele şi primul ministru francez, de Regele Angliei şi primul ministru britanic, de preşedintele SUA, în faţa tuturor pledând cu argumentele cele mai convingătoare pentru recunoaşterea internaţională a unirii românilor. După o astfel de întrevedere, primul ministru francez, G. Clemenceau îi mărturisea unui diplomat român aflat la Paris: ”O Regină ca a voastră poate fi primită numai cu onoruri militare, cu mareşalul Foch în frunte!”.
Aşadar, urmare a uriaşelor sacrificii din anii războiului, dar şi a unei inspirate campanii diplomatice, Ferdinand I şi Maria devin, şi astfel vor rămâne în istoria neamului, primul Rege, respectiv prima Regină a tuturor românilor. Actul simbolic al încoronării fiind săvârşit în cadrul unei ceremonii memorabile desfăşurate la Alba Iulia în octombrie 1922.
Regina Maria a României moare la 18 iulie 1938, în castelul Pelişor. Înainte de a închide ochii pentru totdeauna, Regina mai vorbeşte o dată ţării şi poporului cărora le fusese devotată întrega viaţă: „Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am vazut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”.
