De circa 300 de ani, pe Valea Someșului, în zona Chiuiești, circulă o legendă legată o comoară fabuloasă. Unii bătrâni spun că în această zonă, cu dealuri împădurite, s-ar afla ascunsă comoara jefuită de celebrul Pintea Viteazul de la un conte și ar fi fost ascunsă înainte ca Pintea să plece la asediul cetății Băii Mari, bătălie în care căpetenia de haiduci și-a găsit sfârșitul.
Legenda spune că această comoară ar fi fost compusă din doi boi de aur, care ar trage o căruță plină cu monede din metal prețios. De trei veacuri, copiii, trimiși să păzească vitele aflate la păscut, caută ascunzișul acestei comori.
Istoricii spun că este posibil ca această legendă să aibă un sâmbure de adevăr, pentru că Pintea Viteazul a fost un personaj real. El era un mic nobil român din Măgoaja, care a condus o ceată de haiduci care a luptat în războiul curuților. Este vorba de războiul dus, până în anul 1711, de către partizanii principelui Francisc Rakoczi al II-lea împotriva susținătorilor Casei de Habsburg. Pe atunci, partizanii lui Francisc Rakoczi al II-lea, printre care se afla Pintea Viteazul, se numeau curuți, iar cei ai Habsburgilor se numeau lobonți. Iar în climatul de insecuritate de atunci, este posibil ca, într-adevăr, Pintea Viteazul să își fi îngropat o parte din avere, pentru a preveni jefuirea ei. ”Pintea Viteazul are o aură aproape mistică, ceva între faima unei căpetenii de briganzi și reputația unui cruciat. În Țara Lăpușului, la mănăstirea Rohia, acolo unde a viețuit marele scriitor Nicolae Steinhardt, se află o statuie sculptată în lemn, care glăsuiește că doară Pintea n-o muritu, numa on ptic s-o hodinitu”, spune publicistul Mircea Stancu.
