Charles Ignatius Sancho a fost un aboliționist, scriitor și compozitor britanic. Sancho a devenit majordom, apoi negustor și a câștigat recunoaștere pentru scrierile sale care erau o pledoarie pentru abolirea sclaviei și justiția socială.
Charles Ignatius Sancho s-a născut pe o navă transportatoare de sclavi în timpul comerțului transatlantic cu sclavi africani. După ce mama sa a murit și tatăl său s-a sinucis în colonia spaniolă Noua Granada (care conținea părți din Columbia, Ecuador, Panama și Venezuela de astăzi), a fost adus în Anglia la vârsta de doi ani și dat în grija a trei surori din Greenwich ( între anii 1731-1749 ), care l-au numit Sancho după personajul secundar din romanul Don Quixote.
Impresionată de intelectul său, Ducesa de Montagu a încurajat educația lui și i-a oferit accesul în biblioteca sa.
În 1749, Sancho a fugit de viața sa restrictivă din Greenwich și a devenit majordom la moșia ducesei Montagu, unde și-a cultivat dragostea pentru muzică, lectură și scris. După moartea ducesei, în 1751, a primit salariul pe un an. În 1758, Sancho s-a căsătorit cu Anne Osborne, cu care a avut șapte copii, iar ulterior, a lucrat ca valet până în 1773.
Sancho și-a câștigat recunoașterea ca intelectual rafinat și aboliționist. În 1766, i-a scris romancierului Laurence Sterne, îndemnându-l să se opună comerțului cu sclavi. Răspunsul sincer al lui Sterne a devenit o parte notabilă a literaturii aboliționiste.
Influența lui Sancho în societatea britanică
Corespondența lor a sporit vizibilitatea publică a lui Sancho. Deși era respectat, el s-a confruntat totuși cu rasismul, așa cum se reflectă în scrierile sale despre insultele cu care s-a confruntat în public.
În 1774, Ignatius Sancho a deschis un magazin alimentar pe strada Charles nr. 19, Westminster, unde vindea ceai, zahăr și tutun – produse legate în mare parte de comerțul cu sclavi. Ca proprietar, Sancho a devenit prima persoană cunoscută de origine africană care a votat la alegerile generale britanice, atât în 1774, cât și în 1780.
Magazinul său a devenit un centru social unde a scris muzică, piese de teatru și articole (uneori sub pseudonimul „Africanus”). Sancho a publicat patru colecții de muzică și a discutat cu personalități notabile precum David Garrick, Laurence Sterne și Charles James Fox.
Sancho în memoria colectivă britanică
Ignatius Sancho a murit de gută pe 14 decembrie 1780 și a fost înmormântat pe 17 decembrie la St Margaret’s, Westminster. Mormântul său nu are niciun monument funerar, deoarece pietrele funerare au fost acoperite în 1880 și nu a fost găsită nicio inscripție. A fost prima persoană cunoscută de origine africană care a primit un necrolog într-un ziar britanic.
Ignatius Sancho a fost comemorat la scară largă. O placă memorială a sa a fost dezvelită în 2007 la Conacul Montagu, iar o alta la Ministerul de Externe. O cafenea care îi poartă numele a fost deschisă în Greenwich Park în 2024. A fost prezentat în turul pietonal cu tematică aboliționistă din Westminster și pe un timbru al Poștei Regale Britanice din 2007. Sancho a fost numit unul dintre „cei mai importanți britanici de culoare”.
Viața sa a inspirat piesa de teatru Sancho: Un act de comemorare de Paterson Joseph, adaptată ulterior în romanul premiat al lui Joseph în 2022, Jurnalele secrete ale lui Charles Ignatius Sancho. Sancho apare și în romanul grafic Piesa Lipsă din 2023. În 2023 a fost dezvelită o piatră memorială cu numele său la Biserica Sf. Margareta din Westminster.
Foto: Ignatius Sancho, 1768, de Thomas Gainsborough.
CITEȘTE ȘI:
William Marshal a fost unul din cei mai importanți cavaleri englezi
Toussaint Louverture, sclavul care a orchestrat revoluția din Haiti
