Orchestra și Corul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca vor fi ghidate de bagheta distinsului dirijor invitat David Crescenzi. Regia artistică este realizată de regizorul maghiar, invitat, Korcsmáros Gyorgy iar scenografia poartă semnătura lui Valentin Codoiu. Dirijorul corului este Corneliu Felecan.
Prima operă a Tripticului, ”Il Tabarro”, în traducere Mantaua, pe libretul de Giuseppe Adami, după piesa ”La Houppelande” de Didier Gold, surprinde viața tristă și grea a muncitorilor. Plasată pe un șlep de pe Sena, acțiunea îi urmărește pe protagoniștii Giorgetta, Michele și Luigi, captivi ai unei drame ce surprinde iubirea, dorința, frămânatarea și gelozia oarbă, ce marchează ireversibil viețile tuturor. Giorgetta, soția lui Michele, mult mai tânără decât acesta, este amanta lui Luigi, un hamal angajat de soțul înșelat. Frământat de viața duplicitară și sărăcia în care trăiește, Luigi este hotărât să renunțe la slujba sa. Michele, la rândul său neliniștit din pricina distanțării evidente a tinerei soții, este bănuitor și încercat de dorința răzbunării față de posibilul amant. Simpla aprindere a unui chibrit și o coincidență nefericită aduce finalul tragic al operei. Plin de neliniște, Michele își aprinde pe punte o țigară, iar flacăra chibritului îi dă lui Luigi impresia semnalului stabilit cu Giorgetta pentru ultima lor întâlnire. Soțul înțelege atunci întreaga poveste și își ucide adversarul, pe care îl ascunde apoi în propria manta. Giorgetta devine martora neputincioasă a înfiorătoarei crime.
Muzica operei într-un act este sobră, tulburătoare și extrem de descriptivă, transmiţând în secvențe scurte o multitudine de trăiri profunde. Puccini, prin stilul său clasic simplu, schiţează cu emoție și sinceritate viața unor oameni simpli din punct de vedere social, dar complexi în sentimente.
A doua operă a spectacolului de miercuri, 30 aprilie, reprezintă cel de-al treilea act al Tripticului, ”Gianni Schicchi”, una dintre cele mai apreciate creații comice italiene. Opera a fost realizată după libretul de Gioachino Forzano, inspirat la rândul său de Cântecul al XXX-lea din Infernul lui Dante Alighieri.
Spre deosebire de ”Mantaua” și ”Suor Angelica”, ce ating tema morții tragice, ”Gianni Schicchi” înseninează ”Il Trittico” cu o poveste bogată în umor și ironie subtilă, plasată în Florența anului 1299. Erou este însăși Schicchi, rugat de familia îndoliată a bogatului Buoso Donati să recupereze averea acestuia, lăsată prin testament călugărilor. Inspiratul Gianni Schicchi rezolvă problema printr-o farsă ce-l plasează pe el în rolul muribundului Donati, care redactează pe patul de moarte un alt testament. Schicchi lasă, însă, cea mai mare parte a averii tânărului Rinuccio, îndrăgostit de fiica sa, asigurându-i acesteia o viață luxuriantă și lipsită de griji. Nobila familia Donati, deși surprinsă de finalul neprevăzut, nu poate decât să îl accepte, altfel riscă să suporte pedeapsa legii.
Puccini conturează excepțional prin muzică alertă, antrenantă și un umor exploziv, prostia și lăcomia oamenilor, pedepsite prin ironii și morale subtile, într-un fin exemplu al operei bufe italienești.
