Ungaria a început în aceste zile să primească cererile pentru acordarea dublei cetățenii pentru maghiarii de peste granițe. Procesul este asemănător cu cel inițiat de România în privința basarabenilor. Însă reacțiile Uniunii Europene diferă fundamental în cele două situații.Deși România a acordat până acum mai puțin de 100.000 de cetățenii basarabenilor, adică infinit mai puțin decât numărul de cetățenii acordate de Franța pentru magrebieni ori de Germania pentru turci ori pentru germanii din Europa de Est, țara noastră este văzută drept un partener cu probleme. Diplomații francezi remarcau cu malițiozitate faptul că nu știau că frontiera de est a Uniunii Europene se oprește pe Nistru nu pe Prut. Remarca este atât de aiurea, ca și cum diplomații români s-ar apuca să comenteze faptul că frontiera de sud a Uniunii ar fi undeva în Sahara, nu ar fi reprezentată de țărmurile Mării Mediterane.
Ungaria, însă, va acorda cetățenia ungară tuturor etnicilor maghiari de peste frontieră. Nu este vorba doar de ungurii din România și Slovacia, care au deja cetățenia europeană, ci și de cei din țări precum Serbia ori Ucraina. Adică țări care nu au, oficial, nici măcar statutul de țări care se pregătesc să își depună candidatura de aderare. Uniunea Europeană pare, însă, mult mai înțelegătoare.
Care este motivul acestei atitudini diferite?
Răspunsul, cred, stă în faptul că diplomația maghiară este una care are o strategie adevărată, cu obiective pe termen lung și care nu își asumă decât acele promisiuni pe care le poate respecta. Spre deosebire de diplomația românească, ce are o abordare conjuncturală și neprofesionistă. În loc să comunice eficient cu partenerii occidentali ai României, ministrul de Externe, Teodor Baconschi pare să fi rămas cu gândul la aventurile din jacuzzi din perioada în care era ambasador. Cu riscul de a personaliza, cred că defectele diplomației românești sunt legate și de calitatea persoanelor care conduc Ministerul de Externe.