Două modele de spirit democratic: Doina Cornea și Monica Macovei

Campania electorală pentru alegerile europarlamentare au adus în prim-plan o încercare abjectă de demonizare a celui mai eficient europarlamentar român, Monica Macovei. Campania aceasta a fost trasă la indigo după cea căreia i-a căzut victimă Doina Cornea, marea doamnă a democrației românești. Culmea este că există și acum oameni care cred că fragila doamnă Cornea, care a avut curajul să îl înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, decorată de Sfântul Ioan-Paul al II-lea și de Francois Mitterand, ar fi vrut să vândă Ardealul…Doina Cornea și Monica Macovei și-au asumat, fiecare în momente diferite, un rol decisiv în procesul de democratizare a României. Doina Cornea a refuzat înrolarea ei în masa amorfă de foști activiști PCR, de securiști și de naționaliști protocroniști care formaseră noua nomenclatură a FSN. Și asta deși pactul cu comuniștii i-ar fi adus o poziție socială de invidiat, precum și accesul la robinetul cu bani publici. Doina Cornea a preferat să o ia pe calea cea grea. Sistemul a încercat din nou să o strivească, fără să reușească. În căsuța modestă de pe strada Alba Iulia, Doina Cornea a continuat, cu curaj, să militeze pentru acele principii care îi aduseseră confruntarea cu comuniștii: pentru democrație, pentru drepturile Bisericii Greco-Catolice, pentru Monarhie. La fel, Monica Macovei a refuzat să accepte compromisul cu un sistem politico-economic profund oligarhizat, corupt și puternic înrădăcinat în societatea românească. Într-o epocă în care nu exista nici măcar un ”pește mare” – vorba oficialilor europeni – condamnat pentru fapte de corupție, demersul Monicăi Macovei părea unul sinucigaș. Și împotriva ei, ca și împotriva Doinei Cornea, s-a pus în mișcare un adevărat tăvălug mediatic. Dacă în anii 1990, Doina Cornea era acuzată la modul cel mai abject de revista România Mare, de Adevărul lui Dumitru Tinu sau de ziarul Dimineața, împotriva Monicăi Macovei au fost folosite televiziunile de tip România TV sau Antena 3. Însă, la fel ca și Doina Cornea, Monica Macovei a continuată să lupte pentru democrație, pentru statul de drept, pentru drepturile Bisericii Greco-Catolice, singurul cult interzis de comuniști, după ce fusese recunoscut oficial de către statul român, ale cărui proprietăți au fost confiscate în anul 1948 și care s-a ales cu întreaga ierarhie arestată.

Acuzele folosite împotriva celor două doamne au fost identice. Una dintre ele era că ”denigrează” România în exterior, pentru că atât Doina Cornea, cât și Monica Macovei și-au dat seama că presiunile partenerilor occidentali ai României sunt esențiale în demersurile societății românești de a evolua spre democrație și stat de drept. Amândouă au trebuit să facă față unor atacuri la persoană imunde, josnice. Amândouă au trebuit să înfrunte tentativele de izolare într-o societate abrutizată de comunism, care percepea lupta pentru pluralitatea de opinii sau împotriva corupției drept un corp străin. Iar campaniile de răstignire au venit exact din aceeași parte a eșichierului politic, dinspre partidul moșit și nășit de Ion Iliescu.

Însă sunt convins că, în perspectivă istorică, Doina Cornea și Monica Macovei vor fi eroinele acestei epoci istorice pe care o trăim. Nu Ion Iliescu și nici Adrian Năstase. Cele două doamne au luptat cu sistemul corupt și nedemocratic exact cu armele care îl pot învinge. Într-o societate în care legea mafiotă a tăcerii era respectată de aproape toată lumea, ele au îndrăznit să vorbească. Într-o societate în care ”împărțirea prăzii” era ridicată la rang de lege, ele au avut curajul să refuze mâna mânjită și slinoasă care le oferea avere în schimbul capitulării. Iată de ce curajul lor trebuie salutat.

Related posts

Leave a Comment