Dilema ca brand de ţară. Să alegem între oaia-vampir şi un Dracula blănos!

Ministrul Turismului a găsit cel mai potrivit brand de ţară: oaia. A vorbit cu aplomb despre acest simbol mioritic, despre această statuie vie, ca să cităm dintr-un clasic în viaţă, Petre Daea, ministrul Agriculturii. În dorinţa de a-i da o mână de ajutor colegului său de Guvern, încolţit de presă pe tema noului brand turistic, ministrul Agriculturii a renunţat la vechea înţelepciune populară, care spune că fiecare trebuie să îşi vadă de oile sale.

Nu-i vorbă, şi ministrul Turismului, Mircea Titus Dobre, a găsit ac de cojocul celor care îl ironizau. El a făcut recurs la vechile simboluri naţionale, geto-dacice: varză, mal, mânz, viezure şi, bineînţeles, oaia strămoşească. La capitolul simboluri turistice l-a inclus şi pe Dracula. Ei bine, o asemenea alăturare este cu adevărat mare brânză! De ce? Tocmai această împreunare a simbolurilor poate să nască din transhumanţa gândirii  cea mai bună idee. De exemplu, să le împerechem în ceva cu totul şi cu totul original.

 

Cum ar fi, de exemplu, ca simbolul turistic al României să fie oaia-vampir? Ar combina atu-urile celor două mituri fundamentale ale poporului român, Mioriţa şi Dracula. Nu-i vorbă, timp de milenii, ba chiar timp de milioane de ani, năzuinţa cea mai sfântă a românilor a fost să îl aştepte pe Bram Stoker ca să înfăptuiască idealul din totdeauna al poporului nostru: să îi sperie pe occidentali. Oaia-vampir are multiple întrebuinţări: este o făpturi blândă, docilă, care exprimă în acelaşi timp setea de sânge şi de libertate a strămoşilor ei, turmele de strigoi. Exprimă în acelaşi timp inocenţă şi pasiune, dar, mai presus de toate, prostia guvernamentală.

 

În eventualitatea în care acest minunat brand de ţară nu va fi agreat, poate fi utilizat un alt simbol naţional: un Dracula păros. Sau, mă rog, un Dracula lânos. Ori blănos. Sau măcar cu sarică şi cu căciulă din pielicică de miel. Un Dracula al cărui mâncare preferată nu este sângele, ci caşul dulce cu ceapă verde şi cu sare grunjoasă. Ori brânza în coajă de brad. De fapt, aceasta este chintesenţa simbolurilor noastre dacice, ancestrale: brânza şi bradul, două cuvinte care făceau parte din arsenalul lingvistic al lui Decebal per Scorillo, strămoşul simbolic al lui Dracula turisticus. Simbolul lui Dracula lânosul ar avea şi alte avantaje, pentru că ar permite asocierea cu alte simboluri pur româneşti. De exemplu, ţepele în care Dracula îşi trage duşmanii ar putea lua în manualul de identitate al turismului românesc cu Coloana fără Sfârşit. Vă daţi seama, aceasta ar fi o idee genială: ţepele lui Dracula blănosul să aibă forma unor coloane brâncuşiene în care să fie traşi toţi cei care nu sunt de acord cu ideile emanate de noul tandem de genii carpatine: Dobre-Daea. Sunt convins că un astfel de peisaj l-ar face să behăie de plăcere şi pe Dracula Merinosul.

Related posts

Leave a Comment