„O scenă foarte amuzantă s-a întâmplat ieri seară într-un palat din Piața Unirii. E autentică, pentru că ni-a povestit-o însuși comisarul de poliție, care a anchetat cazul. O redau la acest loc fără intenție de a jigni și tocmai pentru acest motiv trec sub tăcere numele eroului, precum și numele eroinei. Cred că nici odată n-a fost mai potrivit ca acum proverbul: <<Cine sare multe garduri, își frânge gâtul>>.
Iată întâmplarea.
Intrarea interzisă
După cum se știe, în localitatea mai stăruie încă bântuirea scarlatinei. Un astfel de caz s-a declarat de câteva zile în familia unui avocat din Cluj îmbolnăvindu-se un copil.
După cum e și natural, sesizat fiind serviciul sanitar, a luat imediat măsuri de localizare, izolând locuința respectivă și afișând bilețelul obișnuit cu inscripția: <<Intrarea strict interzisă>>.
Pentru evitarea răspândirii acestei boli molipsitoare orice contact cu străinii a fost interzis timp de opt zile. Dar ordinele nu totdeauna se respectă întocmai și aceasta de multe ori are urmări fatale. Și tocmai în astfel de împrejurări s-a întâmplat și istoria noastră cu bucluc.
Guvernanta cu păr roșu
Familia avocatului respectiv a angajat o guvernantă vieneză, frumușică și poate chiar sburdalnică, nu se putea obișnui în ruptul capului cu singurătatea, cu izolarea, închisă ca o pasăre în colivie, ori ca o maică în mănăstire și încă timp de opt zile.
De altfel, nici nu-i de mirare. Tinerețea pretinde viață, fericire, bucurie, cuvinte dulci de iubire.
S-a întâmplat că guvernanta avea legături de dragoste cu un student în medicină. Dar aceasta nu constituie nici o crimă. Care tânăr de 22 de ani nu face curte, nu bate toată ziulica trotuarele după fetișcane, ori nu se îndrăgostește nebun de ochii adânci și senini ca marea?
În atari cazuri nimenea nu caută să pună în cumpănă poziția socială a unei femei, pe care o întâlnești într-un amurg de primăvară, cu ochii melancolici și cu buzele pe care este întipărit cu litere se sânge: amor.
O, în aceste amurguri, când mijesc cei dintâi muguri și natura freamătă de viață nouă, inima nu mai are zăgazuri, uită de convențiuni și sburdă nebună și neastâmpărată.
Și guvernanta plictisită de acest arest forțat, supărată foc pe soartă și cuprinsă de nervozitate, a scris următorul bilet: Bubi, astăseară la orele 9 te aștept. Vino și bate la geam fără teamă. Îți voi deschide. Medi.
Bilețelul a fost expediat prin mijlocirea unei vecine studentului în medicină, curtezanul ei.
Umbra misterioasă
Seară. Orele 9. În curte tăcere de groapă. Numai două servitoare își fac planuri pentru duminică, trântind obosite vasele pe care nu le mai gată de spălat.
O umbră misterioasă urcă treptele. Studentul. Tiptil-tiptil ca o pisică, până ce ajunge la geamul camerii unde locuiește guvernanta.
Cioc, cioc, se aud câteva bătăi ușoare în geam și un suspin ușor de fericire: <<Deschide, deschide fereastra, Numai o șoaptă să-ți spun>>…
- Cine-i?
- Eu, Bubi.
- Ai venit, puișorule?
- O, fericirea mea. Te voi iubi atât de mult și eu știu iubi cu patimă. Va fi o noapte ca-n povești.
- Bubi, nu te temi de moarte? La noi e scarlatină.
- Haaa? Studentul se cutremură și păru o clipă că se învârte coridorul cu el, căci de, viața e mai scumpă ca iubirea. Dar își luă inima în dinți, doar era bărbat nu tufă și spre a-și dovedi curajul adăugase:
- Nu, iubita mea. Eu să mă tem? Pentru tine sunt în stare să mor chiar de…scarlatină.
- Bine, intră.
Amorezul, dintr-o singură săritură, fu în camera ei. Geamul s-a închis. Perdeaua s-a lăsat asemenea cortinei la sfârșitul actului al doilea.
O coincidență ciudată
Acestei guvernante îi făcea curte și casierul unei magazii din Cluj. Acesta era bogat, nu glumă, dar tinerețea și iubirea e oarbă de obiceiu. Era urât ca noaptea și fata nu-i da nici o atenție.
Supărat foc și gelos casierul, care locuia în aceiași curte, sta la pândă adeseori și supraveghea de aproape tot pasul fetei.
El a văzut întreaga scenă și jignit în amorul propriu, în beția geloziei dete buzna la comisariat.
- Domnu comisăraș, sunt Morgenstein, vino iuti, merji di grabă, mare scandal la noi în curti…
- Ei, ce s-a întâmplat?
- Se întâmplă acuma…Un domn intrat la scarlatină pi geam și umple tot oraș di boală…Trăbe disinfectat, mă rog frumos…
Actul III
Comisarul ștircind mai amănunțit a plecat la fața locului și a găsit pe student. Tablou.
Toată curtea a fost în picioare. Asta se întâmplă totdeauna se altfel când îți calcă polițiștii casa. Râsete, glume proaste pe socoteala tinerilor și deasupra tuturor Morgenstein își bătea cu fală pieptul.
- Da iu la ei dragoste!
Tânărul a fost dus la spital, unde va fi ținut sub carantină opt zile și cine știe dacă nu-și alină supărarea fredonând melancolic: <<Ochii văd, inima cere…>>. [„Națiunea Română”, anul IX, nr.2, Cluj, 6 aprilie 1935].
