Machiajul femeilor în epoca victoriană era un paradox. Era considerat nepotrivit ca o doamnă să se machieze – totuși, femeile găseau modalități discrete și ascunse ca să-l poarte. Machiajul părea să fie inexistent, dar femeile au avut la dispoziție o mulțime de rețete de casă și produse cosmetice cumpărate din magazin.
Epoca victoriană (1837–1901) a fost o perioadă de mari schimbări, progres și reforme în Marea Britanie. Marcată de creșterea industrială, descoperiri științifice și îmbunătățiri sociale, aceasta a pus accent și pe morala strictă și conduita corectă, caracteristici care au reflectat valorile reginei Victoria.
Regina Victoria a prețuit demnitatea și morala strictă, declarând machiajul nepotrivit, iar ideile ei au influențat opinia populară. În timp ce cosmeticele evidente erau evitate, curățirea și îngrijirea pielii erau încurajate, deoarece o igienă bună devenea un semn de respectabilitate și sănătate.
Societatea victoriană a apreciat conformismul și modestia, descurajând femeile să poarte machiaj, care era considerat înșelător și imoral. Cu toate acestea, multe femei îl foloseau în secret ca să-și sporească frumusețea „naturală”. Până la sfârșitul epocii victoriene, schimbarea modei și mișcările feministe în creștere au început să atenueze aceste preconcepții si au făcut utilizarea cosmeticelor mai acceptabilă.
Progresele în domeniul hârtiei, tipografiei și căilor ferate au stimulat producția și distribuirea de reviste și ziare, făcându-le accesibile tuturor victorienilor. Creșterea nivelului de alfabetizare, în special în rândul femeilor, a încurajat citirea articolelor despre modă, sănătate și frumusețe, care promovau idealurile de aspect și feminitate.
De la rușine la rafinament: cum a evoluat machiajul în epoca victoriană
Odată cu creșterea consumerismului, publicitatea s-a extins – reclamele la cosmetice erau adesea deghizate în produse de sănătate, în ciuda dezaprobării sociale față de machiaj. Această expunere în masă a ajutat mărci precum Pears și Rimmel să devină nume cunoscute.
Progresele tehnologice au permis producția de masă, făcând cosmeticele accesibile și disponibile pe scară largă prin intermediul farmaciilor și al comenzilor prin poștă.
Actrițele, odinioară considerate imorale pentru că foloseau machiaj și lucrau în public, au influențat treptat standardele de frumusețe. Figuri precum Sarah Bernhardt au contribuit la acceptarea cosmeticelor la sfârșitul epocii victoriene.
Idealurile de frumusețe victoriene prețuiau pielea palidă, impecabilă, o strălucire naturală rozalie și o postură bună. Utilizarea machiajului trebuia să fie subtilă – pudra și crema erau acceptabile, dar fardul și rujul erau dezaprobate. Până atunci femeile își vopseau discret obrajii și buzele folosind rețete de casă sau coloranți naturali.
Sprâncenele și genele erau îngrijite natural, uneori întunecate cu funingine sau ulei. Emailarea, un proces cosmetic dur care folosea vopsele albe toxice, oferea un aspect artificial și a devenit infamă prin intermediul unor figuri precum Madame Rachel, ale cărei „tratamente” de înfrumusețare au fost în cele din urmă expuse ca fiind frauduloase.
Surse:
Madeleine Marsh – Istoria machiajului.
Katharina von Hammerstein – Femeile și cultura vizuală victoriană.
Foto: Această imagine îl înfățișează pe Ducele de Wellington oferind un cadou Reginei Victoria, Prințului Albert și Prințului Arthur, într-o scenă asemănătoare cu Adorația Magilor, de Franz Xaver Winterhalter.
Citește și:
Lagărele de concentrare ale britanicilor de la începutul secolului XX
Centrele de detenție pentru reeducarea tinerilor în Anglia victoriană
