Cum se fac casatoriile in masa

În Franţa revoluţionară a anului 1793, din <>, îi veni ideea unui politician Fouche, să sporească numărul căsătoriilor, pentru a favoriza în chipul acesta creşterea populaţiei.

„Fouche organizează cu ajutorul agenţilor săi în Nevers şi în împrejurimi o adevărată vânătoare de tineri şi de fete în etatea căsătoriei. Astfel, reuşi să adune vreo 600 de persoane, formând trei sute de perechi.

Printre aceşti erau multe perechi îndrăgostite care în chipul acesta reuşiră să se căsătorească fără consimţământul părinţilor, dar se aflau şi perechi de tineri care nu se văzuseră niciodată în viaţă şi care nu ţineau de fel să-şi unească soarta, Fouche însă nu ţinu seama de astfel de considerente.

În această împrejurare acest reprezentant al libertăţii se dovedi cel mai neîndurat tiran: <>.

Imediat porunci să se înalţe pe un teren de pe malul stâng al Loirei un altar împodobit cu flori şi cu verdeaţă, însă pe care nu trebuia să existe nici embleme nici icoane. Era – după cum spunea el – un <>.

Cele trei sute de perechi, alcătuind un cortegiu sărbătoresc fură conduse acolo de toţi cetăţenii din Nevers şi din împrejurimi. Miresele fură aşezate la dreapta, iar ginerii la stânga altarului. La un semn dat de Fouche, cele două grupuri trebuiau să se îndrepte unul către altul, şi atunci perechile respective trebuiau să caute să se găsească şi să se prindă.

Ceremonia începu în sunetele muzicilor şi a cântecelor revoluţionare. Apoi, Fouche, îmbrăcat într-un costum fantastic, încins cu eşarfa tricoloră şi purtând pe cap o pălărie împodobită cu un panpon de pene, se urcă la altar şi ţinu o cuvântare, cerând solemn tinerilor să dea ascultare patriei şi să încheie căsătoriile.

Urmară din nou cântece revoluţionare şi apoi câteva cuvântări.

În sfârşit, Fouche dădu semnalul alegerii. Cele două grupuri se aruncară unul asupra celuilalt şi după cum reuşiră să se prindă, fură duse înaintea altarului. Perechile nu mai aveau voie să se despartă. O pereche după alta veniră la picioarele altarului. Fouche, atingând cu ciucurii de aur ai eşarfei sale capetele perechei, îi declară căsătoriţi <<în numele patriei>>.

Tinerile perechi căpătară câte un dar oferit de stat, şi apoi se putură retrage. Cele mai multe din ele se despărţiră pe loc pentru a nu se mai vedea niciodată.

O parte rămaseră căsătoriţi.

Dar, chiar a doua zi, Fouche băgă de seamă că comise o mare nerozie. Dânsul uitase că trebuia să încheie înaintea ceremoniei în masă, actele căsătoriei civile care erau introduse în acel timp în Franţa. Or, din cauză că aceste acte nu erau încheiate, toate căsătoriile nu erau valabile, deşi Fouche le consacrase în numele patriei”. [„Gazeta Căsătoriilor”, Anul al IV-lea, nr.758, Bucureşti, 27 ianuarie 1935].

Related posts

Leave a Comment