IRUM Reghin a fost fondată în anul 1953, cu scopul de a produce, întreţine şi repara utilaje şi mecanisme agricole şi forestiere. Din 1969, IRUM a început să producă şi tractoare forestiere şi a devenit rapid unul dintre cei mai buni producători de astfel de utilaje din această parte a Europei.
Însă anii grei ai tranziţiei de după căderea comunismului au afectat şi IRUM Reghin, fabrică a cărei producţie a scăzut treptat, pentru că managementul de atunci nu reuşea să se adapteze la economia de piaţă. Exista perspectiva ca IRUM să se închidă şi muncitorii să fie aruncaţi în şomaj, aşa cum se întâmplase şi în cazul altor sute de întreprinderi fondate în perioada comunistă. Însă fabrica de tractoare din Reghin a fost salvată de unul dintre foştii ei angajaţi: Mircea Oltean, care este azi CEO-ul IRUM.
El este originar din satul Jabeniţa, aflat la şase kilometri depărtare de Reghin. Mircea Oltean a făcut facultatea la Braşov, iar în 1985, la absolvirea studiilor universitare, a fost repartizat la Gheorgheni. După perioada de stagiatură, care era obligatorie în perioada comunistă, Mircea Oltean părea decis să rămână în Gheorgheni, unde devenise inginer-şef al unei fabrici locale. Însă soţia sa, Violeta, i-a cerut să se întoarcă la Reghin.
O şansă pentru a cunoaşte piaţa
”Am fost transferat la IRUM, însă pe postul de şef serviciu Aprovizionare. La început, mi-a fost teamă că mă voi descalifica din punct de vedere profesional. Însă a fost o şansă, pentru că astfel am avut ocazia să cunosc foarte bine zona comercială a unei firme, aşa cum era ea atunci”, spune Mircea Oltean.
Anii în care Mircea Oltean a început să lucreze în domeniul aprovizionării erau cei mai grei pentru economia românească. Întregul sistem economic comunist se destrăma, iar economia capitalistă care se infiripa suferea din multiple cauze, inclusiv ca urmare a consecinţelor inflaţiei galopante. Însă Mircea Oltean a ştiut să transforme această problemă într-o oportunitate. ”Erau acele depozite comuniste care nu îşi actualizau preţurile. De exemplu, un semering avea preţul la raft de un leu, pe când deja în piaţă valora 1.000 de lei. Luam la rând aceste depozite şi cumpăram tot ceea ce ne putea fi de folos. Îmi amintesc că de la Comat Piatra Neamţ am cumpărat un TIR plin cu astfel de mărunţişuri, iar marfa a costat, poate, mai puţin decât combustibilul consumat”, îşi aminteşte Mircea Oltean.
Tânărul inginer de atunci a avut şansa să înveţe ce înseamnă spiritul antreprenorial şi de acasă. Tatăl său nu a lucrat niciodată într-o fabrică de stat în perioada comunistă şi a obţinut autorizarea de a munci acasă, unde avea un mic atelier de tâmplărie unde producea ferestre şi uşi. Mircea Oltean a învăţat în acest atelier că trebuie să muncească din greu dacă vrea să aibă bani. De la IRUM pleca la ora 15.00, ajungea acasă la ora 15.30, iar de la ora 16.00 începea să muncească în atelierul tatălui său. Muncea până pe la 21.00 – 22.00, apoi la ora 04.00 se trezea pentru a pleca la fabrică. ”În atelier aveam şansa să îmi rotunjesc veniturile”, spune Mircea Oltean. Tot în acei ani, nişte prieteni saşi, emigraţi în Germania, i-au invitat pe membrii familiei Oltean în Occident. Au stat câteva zile la Nurnberg, apoi şi-au găsit de lucru lângă Frankfurt. Munceau într-o vie, însă marele câştig al acelor ani nu a fost reprezentat de bani, ci de înţelegerea modului în care funcţionează economia capitalistă. Familia Oltean s-a întors acasă după o lună, iar apoi, încă patru ani, Mircea şi Violeta Oltean, împreună cu fiul lor, Andrei, s-au întors în fiecare toamnă pentru a munci în Germania. ”Când am mers prima oară, Andrei avea cinci ani. De atunci ne spunea că vrea să se facă tractorist când va fi mare, acum facem tractoare”, îşi aminteşte cu amuzament Mircea Oltean.
Curaj probat în anii cei mai grei ai tranziţiei
În Reghin, în 1993, el şi soţia sa au creat o firmă, pe care au numit-o MAVIPROD Denumirea este inspirată de iniţialele numelor lor M-Mircea, A-Andrei şi Vi-Violeta. Firma vindea piese şi devenea tot mai profitabilă. În anul 1996, pentru că IRUM mergea tot mai prost, amândoi soţii Oltean au renunţat la slujbele lor pentru a se putea ocupa de firmă. Decizia părea nesocotită, iar pentru socrii lui Mircea Oltean a fost o tragedie: nu puteau concepe că cineva îşi poate câştiga existenţa în mod onorabil fără să aibă o slujbă. Însă, doi ani mai târziu, când statul român a decis să privatizeze fabrica din Reghin, Violeta şi Mircea Oltean au avut curajul să ia un credit în condiţiile imposibile de atunci şi să cumpere pachetul majoritar de acţiuni. ”Era perioada cu cea mai ridicată inflaţie. Dobânda era de 180 la sută. Şi pentru noi a fost un act de mare curaj: am trecut de la a fi plătiţi în Germania cu 7 mărci pe oră la un credit de 2.000.000 de mărci”, spune Mircea Oltean.
Pe lângă greutăţile economice, Mircea Oltean a avut de înfruntat şi ositilitatea unui sistem organizatoric neperformant. A doua zi după ce a revenit în IRUM, de data aceasta în calitate de patron, s-a confruntat cu o grevă a angajaţilor. A fost nevoit să dea afară 50 de persoane ale căror metehne le cunoştea încă din perioada în care era şef la aprovizionare, apoi şef de secţie în IRUM. Apoi, Violeta şi Mircea Oltean au plecat în Germania şi Austria pentru a vedea cum funcţionează acolo fabrici cu profil asemănător. Întorşi acasă, au luat măsuri pentru a reorganiza fabrica. ”De exemplu în centrala termică erau 25 de angajaţi. La staţia de pompare erau alte 5 persoane, iar munca lor putea fi suplinită de un simplu plutitor. I-am redistribuit pe aceşti oameni în secţiile de producţie”, spune Mircea Oltean. De asemenea, a decis să scoata din producţie o serie de produse neperformante. Unele dintre ele erau realizate pe jumătate, însă Mircea Oltean ştia că ele nu pot concura cu utilajele second-hand aduse din Germania, care erau mai ieftine şi mai bune. De asemenea, a redus cheltuielile cu energia, astfel că acum, cu o producţie de câteva ori mai mare decât în 1998, IRUM Reghin plăteşte mai puţin pentru gaz metan şi curent electric. O altă măsură a fost să oprească micile afaceri care căpuşau fabrica, astfel că IRUM a devenit rapid rentabilă.
Deciziile care au schimbat în bine destinul IRUM
După ce şi-a consolidat afacerea, Mircea Oltean s-a concentrat pe creşterea calităţii tractoarelor forestiere poduse la Reghin, astfel încât acestea să poată să concureze cu cele din Occident. A început să colaboreze cu Tractorul Braşov pentru un nou tractor agricol, proiect în care IRUM împreună cu Maviprod şi Perkins furniza motorul şi ambreiajul, însă falimentul uzinei din Braşov a oprit acest proiect. Astfel că Mircea Oltean a luat legătura cu o companie care produce tractoare agricole în Belarus şi a lansat un nou proiect: să producă la Reghin tractoare agricole sub licenţa oferită de compania din Belarus. Decizia a fost una legată de faptul că acesta era un partener stabil, cu multă experienţă şi avea deja un portofoliu de produse verificate şi apreciate în piaţă.
O nouă generaţie, o nouă viziune
Decizia a fost una inspirată, însă împreună cu fiul său, Andrei, absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, au venit cu o nouă provocare: să producă şi un tractor agricol, pe lângă cel forestier, cu componente 100% IRUM. Andrei Oltean a făcut studii şi la Universitatea din Stuttgart şi a terminat doctoratul în cadrul UTCN.
Pentru a face acest pas, IRUM avea nevoie de investiţii în zona de cercetare şi dezvoltare. La Reghin a luat astfel naştere un centru de cercetare şi dezvoltare în care lucrează 50 de ingineri, unii dintre ei fosti colegi de facultate cu Andrei Oltean. Cu ajutorul acestora, a luat naştere proiectul primului tractor agricol românesc care va fi lansat pe piaţă la 15 ani după ce a fost oprită producţia de tractoare agricole româneşti. ”A fost primul proiect în care Andrei a fost implicat mai mult decât mine”, spune Mircea Oltean, mândru că a reuşit să trezească în fiul său aceeaşi pasiune care l-a determinat în anii 1990 să îşi asume riscuri care păreau de neimaginat pentru mulţi dintre apropiaţii săi.
”Trecerea la producţia de tractoare agricole a fost una logică. Piaţa mondială a tractoarelor forestiere este de 7.000 pe an. Piaţa tractoarelor agricole este de peste 2.000.000. de unităţi pe an. Deci, o diferenţă imensă de potenţial”, spune Andrei Oltean.
Deocamdată, IRUM Reghin produce 500 de tractoare pe an, iar miza este dezvoltarea organică şi creşterea exporturilor. Pentru acest an, conducerea IRUM Reghin mizează pe o creştere a cifrei de afaceri de 20 la sută, iar tractoarele produse în Transilvania au ajuns să fie vândute în Croaţia, Slovenia, Belgia, Franţa, Spania şi Africa de Sud. Proiectul primului tractor agricol românesc este marea provocare a acestui an, pentru că ambiţia lui Andrei Oltean este ca el să fie mai bun decât tractoarele dezvoltate în Belarus şi ansamblate la Reghin. Noul tractor românesc va fi lansat în cadrul INDAGRA, la Bucureşti, pentru că acest proiect este modul în care familia Oltean vrea să serbeze Anul Centenarului.
Fabrica de tractoare IRUM Reghin aniversează 65 de ani de la înfiinţare. Fabrica a devenit cel mai important producător de tractoare din România, iar în acest an va lansa primul tractor agricol sută la sută românesc, la 15 ani după ce producţia de tractoare româneşti a fost oprită.
