Grecia romană se referă la perioada în care Grecia era sub controlul roman, începând cu victoria romană în bătălia de la Corint din 146 î.e.n. Înainte de aceasta, Roma și-a afirmat deja dominația asupra unei mari părți a Greciei continentale prin războaiele macedonene, culminând cu înfrângerea pretendentului macedonean Andriscus în bătălia de la Pydna din 148 î.e.n.
Grecia a intrat în posesia Romei după bătălia de la Corint din 146 î.e.n., Macedonia a deveni o provincie romană, iar sudul Greciei a intrat sub control roman, totuși, unele orașe și-au păstrat o autonomie parțială.
O revoltă din 88 î.e.n. condusă de Atena a fost zdrobită de generalul Lucius Cornelius Sulla, lăsând Grecia devastată până când Augustus a format provincia Aheea în 27 î.e.n. Deși a fost afectată inițial de cucerire, regiunea și-a revenit ulterior, cu orașul Corint drept capitală și Atena înflorind ca centru cultural și educațional.
Sub stăpânirea romanilor, viața și cultura grecilor au continuat ca înainte, influența greacă modelând profund arta, literatura și filozofia romană. Romanii educați admirau adesea cultura și limba greacă. Împăratul Nero a vizitat Grecia în anul 66 e.n., a concurat la Jocurile Olimpice și mai târziu a declarat libertatea Greciei la Jocurile Istmice de la Corint.
În timpul stăpânirii romane, împărații și nobilii au construit în Grecia mai multe temple și clădiri publice, în special în Atena. Iulius Cezar a început Agora romană, finalizată de Augustus. Marcus Agrippa a construit Agrippeia, iar împăratul Hadrian a adus contribuții majore, inclusiv Biblioteca lui Hadrian, finalizarea Templului lui Zeus și a fost onorat cu Arcul lui Hadrian.
Pax Romana a stimulat rolul Greciei ca centru comercial
Pax Romana a adus o pace de lungă durată și a stimulat rolul Greciei ca centru comercial. Greaca a devenit o limbă comună în Imperiul roman de Est și în Italia, iar intelectualii greci precum Galen s-au mutat la Roma. Creștinismul timpuriu s-a răspândit, de asemenea, pe scară largă, apostolul Pavel predicând în orașe precum Filipi, Corint și Atena.
În secolele al II-lea și al III-lea, Grecia a fost împărțită în provincii romane precum Aheea, Macedonia, Epir și Tracia. Sub Dioclețian și mai târziu Constantin, reformele administrative au plasat Grecia în prefecturile Macedoniei și ale Traciei. Teodosie a subdivizat în continuare regiunea, iar insulele din Marea Egee au devenit provincia Insulae.
Invaziile herulilor, goților și vandalilor au perturbat regiunea. Alaric a jefuit orașele înainte de a fi expulzat de Stilicho în jurul anului 397 e.n. Ulterior, Alaric a jefuit Roma în 410 și a fondat Regatul vizigot în Iberia.
În ciuda acestor răsturnări, Grecia a rămas prosperă și urbanizată până în perioada bizantină. Dovezile recente arată că regiunea a fost dinamică din punct de vedere economic din secolele al IV-lea până la al VII-lea, contrazicând opiniile mai vechi despre declinul ei.
La începutul secolului al VII-lea, Heraclius a făcut limba greacă limba oficială a Imperiului Roman de Răsărit
La începutul secolului al VII-lea, împăratul Heraclius a făcut limba greacă să fie cea oficială a Imperiului Roman de Răsărit, care devenise tot mai elenizat după căderea Occidentului. În următoarele secole, Grecia s-a confruntat cu invaziile slavilor, normanzilor și arabilor și a fost contestată de Imperiul Roman și cel Bulgar.
După jefuirea Constantinopolului din 1204, cruciații au format Imperiul Latin în anumite părți ale Greciei, dar romanii au recâștigat mai târziu o mare parte din regiune. Cu toate acestea, Epirul a rămas independent până în secolul al XIV-lea. Conflictul intern și invaziile Imperiului sârb și bulgar au slăbit controlul roman, deschizând astfel calea pentru cucerirea otomană, finalizată în 1460 odată cu căderea Moreei.
Foto: Jefuirea Corintului, de Thomas Allom, 1870.
CITEȘTE ȘI:
[…] Cum a fost Grecia în perioada romană […]