„Ca din senin, aşa s-a răspândit mai deunăzi pentru a nu ştim a câta oară vestea că, guvernul naţional-ţărănesc ar fi hotărât să vină în sfârşit în faţa parlamentului cu o lege pentru cercetarea obârşiei averii tuturor funcţionarilor publici şi a oamenilor politici.
Nu credem, că guvernul va face această lege totuşi, oricât de mult se vesteşte înfăptuirea ei. Noi am fi cei mai fericiţi să o vedem înfăptuită, căci prin foaia noastră am cerut doar de atâta vreme şi noi acest lucru, dar cunoscând bine partidele politice şi mai ales pe cei ce stăpânesc astăzi ţara, nu avem mare încredere în veştile de felul acesta.
Totuşi, punându-se chiar din cercurile guvernamentale de data aceasta din nou chestiunea controlului averilor, declarăm că am fi foarte fericiţi s-o vedem înfăptuindu-se, pentru că avem credinţa, că ea ar fi spre binele ţării.
Sunt doar atâtea averi uriaşe create după războiu, din care o bună parte s-au făcut peste noapte, fără ca să aibă alt izvor, decât abuzul, intervenţia, sperţul sau jaful din visteria ţării.
Dacă toate aceste averi ar fi găsite şi confiscate avem credinţa, că ţara şi-ar putea plăti o mare parte din datoriile sale şi nu ar mai trebui astfel bieţii cetăţeni să asude atât de greu pentru a înfunda golurile vecinic neumplute ale vistieriei publice.
Să vie dar această vestită lege a controlului averilor odată! Să vie şi să facă lumină din ce şi-au ridicat palate atâţia slujbaşi şi politiciani, din ce s-au cumpărat automobile, din ce s-au plătit datorii de milioane de pe o zi pe alta de către cei ajunşi la conducerea ţării. Cei ce vor vota însă legea, să nu uite a începe acest control înainte de toate cu ei înşişi, căci aşa cere cinstea şi omenia!”. [„Lumea şi Ţara”, Anul VIII, nr.49, Cluj, 7 decembrie 1930]
