Frumuseţea la bărbaţi, dacă e nu strică, de lipseşte însă nu-i nici o nenorocire. O vorbă din bătrâni zice că bărbatul e de-ajuns să fie un pic mai frumos decât dracul. Bătrânii poate să fi avut dreptate.
„Frumuseţea e o armă puternică a femeilor contra oamenilor şi a sorţii. O armă însă ce în multe cazuri se întoarce şi împotriva celui ce o poartă. Căci adeseori s-au văzut femei cari îşi blestemară frumuseţea pentru că le-a adus nenoroc. Un astfel de caz s-a petrecut în secolul al XIV-lea în Toulouse.
Acolo a trăit se zice cea mai frumoasă femeie ce a cunoscut-o pământul. Se numea Paula Vignier. În oraşul ei natal de se ivea vreodată în public, pe stradă de ieşea o clipă numai, se aduna lumea în jurul ei, gloate de bărbaţi şi femei se ţineau după ea pas de pas şi nu se mai săturau privind-o.
Din depărtări mari veneau oamenii să o vadă; strada în care locuia femeia aceasta, din zori şi până în seară era plină de mulţimea curioşilor veniţi din toate unghiurile lumii să admire pe cea mai frumoasă femeie.
Îmbulzeala devenind din ce în ce mai mare, parlamentul din Toulante s-a temut să nu ajungă lucrul cu vremea la încăerări de stradă şi pentru ca să evite eventuale disordini interzise Paulei Viguier de a se mai arăta în public altfel decât voalată des.
Faptul acesta însă stârni mare nemulţumire în popor, care nu se împăca uşor să fie lipsit de vederea frumosului chip de femeie. Şi nemulţumirea crescu până la ameninţare. Parlamentul se văzu atunci nevoit să permită Paulei Viguier de a se arăta la geam de două ori pe săptămână, câte un ceas întreg.
Cu aceasta populaţia se declară mulţumită, dar femeii dispoziţiile acestea, vă puteţi închipui, că nu-i erau deloc pe plac”. [„Patria”, Cluj, 11 mai 1923].
