Pax Britannica (în latină „Pace britanică”) se referă la perioada de relativă stabilitate globală dintre războaiele napoleoniene și Primul Război Mondial, când Imperiul Britanic a dominat afacerile mondiale și a acționat ca un hegemon global.
După pierderea celor Treisprezece Colonii, Marea Britanie și-a mutat atenția către Asia, Pacific și Africa, formând „Al Doilea Imperiu Britanic” (1783–1815). Revoluția Industrială și idei precum „Avuția Națiunilor” (1776) de Adam Smith au stimulat creșterea economică, liberul schimb devenind esențial pentru dominația globală a Marii Britanii până în anii 1840.
Între 1815 și 1914, Marea Britanie a fost hegemonul global, ținând „Pax Britannica” prin dominație navală și tratate precum Tratatul Maritim General din 1820 și Armistițiul Maritim Perpetuu din Golful Persic în 1853.
În secolul al XIX-lea, Marina Regală și-a menținut dominația globală, suprimând pirateria, aplicând Legea privind comerțul cu sclavi din 1807 prin intermediul Escadrilei din Africa de Vest și purtând Războaiele Opiului împotriva Chinei.
Deși fără egal pe mare, implicarea terestră a fost limitată, cu excepții ale conflictelor majore precum Războiul Crimeii. Din 1815 până în 1914, în afară de Franța, Marea Britanie nu s-a confruntat cu niciun rival naval serios.
Erodarea supremației britanice în secolul al XIX-lea
Războiul anglo-egiptean a dus la ocuparea Egiptului de către Marea Britanie, asigurându-i ruta către India și dominația în Mediterana de Est și Orientul Mijlociu. Istoricul A.J.P. Taylor l-a numit evenimentul internațional cheie al epocii, care a remodelat echilibrul puterii și a deschis calea pentru Alianța Franco-Rușă. Comerțul global și puterea imperială a Marii Britanii au fost consolidate de liberul schimb, navele cu aburi și de telegraf, „Linia Roșie” din 1902 conectând Imperiul la nivel mondial.
Pax Britannica a slăbit odată cu prăbușirea ordinii create de Congresul de la Viena. Declinul Imperiului Otoman și ascensiunea unor noi puteri precum Italia și Germania au dus la războaie majore și la schimbarea alianțelor. Dezvoltarea industrială pe care au avut-o Germania, Japonia și SUA a erodat și mai mult dominația industrială a Marii Britanii până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Începutul Primului Război Mondial în 1914 a marcat sfârșitul perioadei Pax Britannica. Cu toate acestea, Imperiul Britanic a rămas cel mai mare imperiu colonial până la începerea decolonizării după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în 1945, iar Marea Britanie a rămas una dintre principalele puteri până la criza Canalului Suez din 1956, în timpul căreia trupele britanice și franceze au fost forțate să se retragă din Egipt sub presiunea Statelor Unite și (într-o măsură mai mică) a Uniunii Sovietice.
Surse:
- Hobsbawm, Eric. The Age of Empire: 1875–1914.
- Ferguson, Niall. Imperiul: Cum a creat Marea Britanie lumea modernă.
Foto: Fortul St. George in Madras, India, fondat în 1639.
Citește și:
Lagărele de concentrare ale britanicilor de la începutul secolului XX
