Categorie: Timp liber

Festivalul International de Film Transilvania – TIFF aduce la cea de a XII-a sa editie de la Cluj, intre 31 mai – 9 iunie, 155 de filme de lungmetraj si 35 de scurtmetraje. Adica, ceva mai putine fata de productiile ce au fost vizionate anul trecut, considerat de organizatori (Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc – APFR) unul record, cu 193 de lungmetraje si 48 de scurtmetraje vizionate de cinefilii veniti la festival. „Totusi, cred printr-o formula mai compacta TIFF-ul are de castigat”, dupa cum a precizat directorul festivalului, cineastul de origine clujeana, Tudor Giurgiu, pentru editia din acest, o editie nu chiar atat de deosebita si fara inviati din categoria „glamour”. Competitia oficiala TIFF din anul acesta reuneste 12 productii, dintre care 10 sunt la nivelul de debut cinematografic pentru regizorii acestora, iar celelalte doua sunt pelicule ale altor doi regizori, la a doua lor aparitie pe marile ecrane.

Renumitul cineast ceh Jiří Menzel va fi distins cu Premiul pentru Întreaga Carieră / Lifetime Achievement Award la cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF, care se va desfăşura între 31 mai – 9 iunie, la Cluj-Napoca. Regizor de film și teatru, actor și scenarist, autor al unor filme premiate la Berlin, Locarno, Veneția, Karlovy Vary și la Oscar, Jiří Menzel va fi celebrat pe 8 iunie, la gala de închidere TIFF. Cu acest prilej, o expoziție cu posterele filmelor sale, parte a colecției unice a filmotecii Terry Posters din Praga, va fi deschisă la Muzeul de Artă din Cluj. Jiří Menzel, „Un maestru al comediei umane”, cum îl numea influentul critic american Rogert Ebert, s-a născut la Praga în 1938 și a absolvit celebra școală de film FAMU în 1962. Coleg de generație cu Miloš Forman și Věra Chytilová, Menzel este unul dintre reprezentanții Noului Val în cinematografia cehoslovacă.

„This is the End/ Acesta e sfârșitul”, aşa este denumită secțiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF (31 mai – 9 iunie, Cluj-Napoca). Cele 12 filme din secţiune concurează pentru Premiul FIPRESCI (al criticii internaţionale de film) sub psihoza sfârşitului lumii în anul 2012, reuşind astfel, în diferite nuanţe, să creioneze pe marele ecran apocalipse la nivel global sau personal. „Bătrânețe, moarte, relații aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârșitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care porneşte de la lungmetrajul „Melancholia”, semnat de Lars von Trier, până la pelicula „Amour” a lui Michael Haneke, de la apocalipsa generală, la cea personală. Asta își propune să exploreze secțiunea tematică . În mod evident, nu e o secțiune foarte optimistă, dar există și filme care vorbesc despre sfârșit pe un ton mai puțin sumbru”, după cum a spus directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov.

Renumitul filosof australian, Peter Singer, care a dat naștere conceptului etic de drept al animalelor, fiind totodată și cel mai de seamă promotor al acestei idei, va susține conferința „Animal Liberation, Philoshopy and Future Prospects” la centrul cultural „Fabrica de Pensule” din Cluj-Napoca, sâmbătă, 11 mai, cu începere de la ora 14h00. Ocazia este cu atât mai inedită, cu cât Peter Singer vine pentru prima dată în România.

De Mihai MăniuțiuA nimici, desigur, nu-i mare lucru, oricărui declasat, oricărui jalnic resentimentar stându-i în putinţă să veştejească, într-o clipă de bezmetică răzvrătire, ceva din splendoarea lumii; dar a ajunge la conturarea reflexivă şi deplin conştientă a unei atotcuprinzătoare pasiuni a distrugerii, care ţinteşte exclusiv frumuseţea şi desăvârşirea în bine a făpturii umane, e cu totul altceva decât o complicitate anarhică şi fugară cu întunericul. Iago nu se mulţumeşte să lovească aiurea, în stânga şi în dreapta, el va voi să vicieze însuşi principiul viu al frumuseţii (întrupat în Desdemona şi reprezentat prin cultul religios pe care Otello îl dedică soţiei sale). Iago, în virtutea credinţei sale într-un dumnezeu malign, atacă acest principiu al frumuseţii, dorind să-l facă să moară prin el însuşi, dorind să-l vadă degradându-se şi să-şi proclame astfel neînsemnătatea, nimicul. În Otello de Verdi conflictul fundamental e de ordin religios.