Criminalii în serie din antichitate ne pot spune ceva despre violența umană de-a lungul epocilor și culturilor, dar multe relatări istorice sunt nesigure – confesiunile erau adesea obținute prin tortură, iar conducătorii sau dușmanii erau uneori acuzați de atrocități din motive politice. Așadar, deși trecutul conține figuri mult mai brutale decât Jack Spintecătorul, faima provine atât din mit, cât și din crime.
Procust, o figură din mitologia greacă, este adesea descris ca unul dintre primii „criminali în serie” din legende. El atrăgea călătorii în casa lui și îi forța în patul său de fier, întinzându-i pe cei prea scunzi și tăindu-le membrele celor prea înalți – asigurându-se că fiecare victimă „se potrivea” patului său și murea în acest proces. Șirul crimelor sale s-a încheiat când Tezeu l-a învins folosind aceeași metodă brutală. Astăzi, „patul lui Procust” este o metaforă pentru a impune oamenilor sau ideilor să respecte standarde rigide, nefirești.
Primii criminali în serie documentați în Antichitate
Liu Pengli, un prinț din dinastia Han din secolul al II-lea î.e.n., este considerat primul criminal în serie documentat în mod fiabil din istorie. Timp de peste douăzeci de ani, el a condus adepți înarmați în raiduri nocturne, ucigând peste o sută de oameni doar pentru emoții și pradă. Când crimele sale au fost în sfârșit expuse, curtea imperială a recomandat executarea, dar împăratul – ruda sa – l-a cruțat, desființându-i titlurile și exilându-l.
Regina Anula din Anuradhapura (47–42 î.e.n.) a dobândit puterea în Sri Lanka printr-o serie de otrăviri, ucigându-și fiul și mai mulți soți pentru a-și asigura tronul. Domnia ei a durat cinci ani înainte ca ea să fie detronată și executată.
Locusta din Galia, activă în Roma antică, este adesea numită prima femeie criminală în serie din istoria occidentală. O otrăvitoare iscusită, favorizată de împăratul Nero, ea a ajutat la eliminarea unor ținte de profil înalt înainte de a fi executată după căderea lui Nero.
Zu Shenatir, un nobil himiarit bogat din secolul al V-lea, a vânat băieți tineri și a ucis numeroase victime înainte ca una dintre ele să riposteze și să-l omoare.
Legende întunecate: de la vrăjitoare la vârcolaci și ucigași în serie
Alice Kyteler, o nobilă irlandeză din secolul al XIV-lea, acuzată că și-a otrăvit cei patru soți și a practicat vrăjitorie, a fugit în Anglia înainte de proces. Servitoarea ei, învinuită în locul ei, a fost executată, iar soarta lui Alice Kyteler a rămas necunoscută.
Gilles de Rais a fost un nobil și soldat francez din secolul al XV-lea care a luptat alături de Ioana d’Arc, dar a mărturisit ulterior supus torturii și uciderea a peste 140 de copii și a fost executat în 1440.
Peter Stump, „Vârcolacul din Bedburg”, a fost un fermier german din secolul al XVI-lea acuzat de uciderea și canibalizarea a cel puțin 14 copii și două femei însărcinate. El a susținut că Diavolul i-a dat o centură magică care l-a transformat într-un lup. A fost executat brutal în 1589.
Peter Niers, un alt bandit german, a mărturisit sub tortură 544 de crime, inclusiv uciderea femeilor însărcinate în scopuri canibalistice și magice. A fost executat în 1581.
Christman Genipperteinga, considerat unul dintre cei mai prolifici ucigași din istorie, ar fi avut 964 de victime și a documentat cu mândrie crimele într-un jurnal. A fost executat pe roată în 1581, după nouă zile de tortură.
Aceste personaje reflectă unele dintre cele mai extreme și brutale legende criminale ale Europei medievale și moderne timpurii, cu toate că în unele cazuri, mărturiile obținute prin tortură nu pot fi 100% credibile.
Surse:
- Dicționarul Oxford al Evului Mediu.
- Istoria medievală din Cambridge.
Foto: „«Patul lui Procust» modern. — Moțiune la recentul Congres al Meseriilor.” Caricatură din Punch, 1891.
Citește și:
