Pentru a se conforma promisiunii de a încarna schimbarea, Emmanuel Macron trebuie să reorienteze politica externă a Franţei, este de părere Anders Fogh Rasmussen. În Est proiectul european este pus sub presiune. Europa îi poate arăta însă că are capacitatea de a transforma şi reforma. Şi tot în Est Ucraina a devenit, din 2014, linia de front contra ingerinţei ruse.
Din 2014, liderii de o parte şi de alta a Atlanticului au răspuns agresiunii ruse cu o serie de sancţiuni economice pentru a-şi arăta astfel susţinerea pentru Ucraina. Sancţiunile nu au fost însă suficiente pentru a forţa Rusia să părăsească Ucraina.
Berlinul s-a aflat multă vreme în prima linie pentru a coordona ţările occidentale, dar Germania va fi distrasă în lunile ce vin de alegerile care se anunţă dificile. Iar Londra este preocupată de Brexit. În tot acest timp, administraţia americană încă încearcă să îşi definească strategia vis-a-vis de Europa şi de Rusia.
De partea sa, Franţa, a devenit prima putere militară europeană. Ea are mai multe trupe desfăşurate în lume decât orice alt vecin. Odată ce Marea Britanie va părăsi în mod oficial Uniunea Europeană, Franţa va deveni prima putere nucleară. Iar dacă Parisul va desfăşura forţe în sudul Europei pentru a combate terorismul, răspunsul său faţă de Est este subdimensionat.
Nu trimiterea de avioane de luptă în Europa de Est « arde » acum ci mai degrabă absenţa unei presiuni politice pentru a obţine un acord politic major. Obiectivul este reinstaurarea unei stabilităţi strategice şi indispensabile în Europa. Emmanuel Macron ar putea începe să rezolve problema întărind drastic sancţiunile contra Rusiei, în iunie, în cadrul primului summit european.
Din punct de vedere economic, preşedintele Emmanuel Macron ar putea să facă o propunere Ucrainei – oferindu-i să împărtăşească o uniune vamală cu Uniunea Europeană. Cuplată cu tratatul de liber – schimb şi recenta liberalizare a vizelor pentru cetăţenii ucrainieni, toate acestea vor da Kievului motivaţia politică necesară să îşi continue reformele. A ajuta o ţară cu 45 de milioane de consumatori să se dezvolte şi să îşi deschidă piaţa nu poate însemna decât un beneficiu pentru Europa. Si toate aceste acţiuni ar pune presiune pe Moscova pentru ca, în sfârşit, să pună în aplicare acordul de la Minsk.
Această reorientare a politicii externe către Est nu ar însemna o politică în detrimentul Sudului. Franţa are interese vitale de securitate în regiune. Dar, pe partea meridională, preşedintele poate spera că poate gestiona ameninţarea teroristă şi fluxul de refugiaţi. Si poate aspira că pe partea orientală poate face demonstraţia cu efect transformator al Europei. Viitorul securităţii şi stabilităţii europene poate fi întărit printr-un angajament francez aşteptat de multă vreme de Est, scrie Anders Fogh Rasmussen pentru Le Monde.
