Adevăr sau ficţiune

Ceauşescu şi Iliescu, atunci când au simţit că îşi pierd puterea, au lansat “profeţii” referitoare la viitorul României. Nici Băsescu nu a făcut exccepţie de la regulă.În editorialul apărut în cotidianul Gândul de vineri 16 octombrie, domnul Cristian Tudor Popescu scria << “Se poate ajunge la desthrămahrea hRomâniei!” hârâia N. Ceauşescu ca ultim argument al menţinerii sale la putere, dupăce tunase şi fulgerase împotriva “huliganilor de la Timişoara”. Înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din 1996, I. Iliescu răcnea: “Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii!Vin moşierii!” Nu pot să alătur decât aceste imagini zicerii lui T. Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor, către români: “Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!”>>
Mă întreb cât adevăr şi câtă ficţiune se află în spusele lor? Pornind de la premisa potrivit căreia Preşedintele este cel mai informat om din stat, înclin să cred că o fi ştiind el ce spune. Că n-or fi toate adevărate în proporţie de sută la sută şi că “nu e dracul chiar aşa de negru”, e ceva; dar că “nu iese fum dacă nu este foc” e altceva. Aşadar, consider că un dram de adevăr se află în “viziunile” acestor preşedinţi.
“Se poate ajunge la destrămarea României!”, zicea Ceauşescu. Domnul Octavian Paler, în una din ultimele sale apariţii televizate, la Antena 3, spunea că “asistăm, probabil, la finele naţiunii române”. Nu este exclus să fie aşa. Integrarea comunitară are la bază principiul conform căruia statele renunţă la o parte din suveranitatea lor, delegând-o unui organism internaţional atipic. Transferul unor responsabilităţi statale către instituţii supranaţionale, implică îngrădirea suveranităţii naţionale, instituirea unor restricţii pentru statele membre în ceea ce priveşte abilitatea lor de a acţiona independent şi la propria lor iniţiativă. De altfel, dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică nouă, autonomă faţă de ordinea juridică internaţională şi totodată integrată în sistemul juridic al statelor membre. Dreptul comunitar este un drept supranaţional (comunitar), distinct de dreptul intern şi integrat în dreptul intern al statelor membre. Dreptul comunitar este direct aplicabil în ordinea juridică a statelor membre imediat ce a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE şi îşi păstrează caracterul de drept comunitar faţă de normele juridice naţionale. Normele comunitare se aplică în mod direct şi nemijlocit în ordinea juridică naţională a statelor membre, fără a fi necesară preluarea lor în norme juridice interne. Supremaţia dreptului comunitar este condiţie esenţială a existenţei acestuia şi poate fi invocată atât în faţa justiţiei comunitare, cât şi în faţa celei naţionale.
Încă nu s-a ajuns la “destrămarea” României, însă o parte din suveranitate a fost cedată odată cu aderarea la UE.
“Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii! Vin moşierii!”, zicea Iliescu. Toţi suntem conştienţi de de dorinţa minorităţii maghiare (nu ştiu dacă pot include chiar toată minoritatea) de a-şi dobândi autonomia teritorială. UDMR-ul iar apoi UCM-ul au perseverat în această direcţie. De aceea, nu mai miră pe nimeni faptul că pe la începutul lui septembrie, într-un documentul emis de Consiliul Naţional Secuiesc, se spunea: “Ţinutul Secuiesc este indivizibil şi nu poate fi înglobat într-o altă unitate teritorial-administrativă. Viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decât ca o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, cu prerogative sporite, situată între limitele sale regionale fireşti, formate în cursul istoriei. La reîmpărţirea administrativ-teritorială a României trebuie avut în vedere principiul european, conform căreia o regiune nu se marchează, ci se recunoaşte”. Fără comentarii. Doar o întrebare: Pe când paşapoarte, pentru “Ţinutul Secuiesc”?
“Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!” Aşadar trăim pe datorie. Suntem o ţară de “asistaţi”, o “ţară muribundă”, întrucât economia noastră nu e capabilă să producă atât cât consumăm. Cum plătim împrumutul? Ne şterge FMI-ul datoria, precum a şters-o Ceauşescu pe cea a CAP-urilor? Nu cred. M-am întrebat dacă nu cumva se va proceda la fel ca şi cu datornicii băncilor, care sunt executaţi silit? Probabil. Ce a mai rămas “nevândut” în România? Îmi pare că Pământul. “Vin moşierii!”?
Câtă dreptate vor fi avut preşedinţii aceştia, în ceea ce au spus, rămâne la latitudinea fiecăruia.