În pofida dorinţei populare, Guvernul Boc rămâne în funcţie asumându-şi tăierea salariilor bugetarilor şi a pensiilor iniţiate de Traian Băsescu. PDL, UDMR şi UNPR au dovedit, prin votul lor, că sunt împotriva poporului Român şi că meschinele lor interese sunt mai presus decât interesul general al societăţii.De comportamentul UDMR-ului nu sunt surprins. “Partidul” acesta, de la apariţia lui pe scena politică românească, n-a făcut decât să-şi urmărească propriile interese, străine de cele ale poporului român, subminând sistematic şi metodic conceptul de stat naţional. De fapt, o sintagmă populară spune că “Nu e prost cel care mănâncă cinci pâini, ci acela care le da”. “Proştii” suntem noi, cei mulţi şi neştiuţi, sacrificaţi pe altarul intereselor străine de noi, condamnaţi la dispariţie fizică prin “grija părintească” a celui auto-intitulat “preşedinte al tuturor românilor”.
De comportamentul celor de la PDL şi UNPR, care au votat împotriva moţiunii, nici nu merită să mai vorbesc. Pot doar să-i cataloghez drept duşmani ai poporului român.
Mi-e lehamite, mi-e greaţă, mi-e milă de România şi de oropsitul ei popor! Ţara geme, iar Elena Udrea se pregăteşte să sărbătorească cu şampanie eşecul moţiunii, cu toţi trădătorii poporului!
Sigur, teoretic, mai există o speranţă la Curtea Constituţională, ultima care poate împiedica genocidul ce e pe cale să se abată asupra umililor contribuabili! Din păcate, speranţa pare a fi doar la nivelul utopic.
Ce ne mai rămâne de făcut? Putem doar, pentru guvernanţii noştri, să reiterăm versurile lui Eminescu:
“Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!”
Putem să mai întrebăm retoric:
“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”,
după care să stingem lumina să închidem uşa şi să predăm cheia ţării, celor interesaţi ca aceasta să rămână fără români.
Poate va veni vremea când îi vom putea întreba pe cei care astăzi ne calcă în picioare, pretinzând că o fac spre binele nostru:
“Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?”
