La Galeria Parter din Cluj-Napoca poate fi vizitată expoziția „Sculptură textilă”, curatoriată de Mara Rațiu, care aduce împreună lucrările Angelei Semenescu și ale Dianei Zadic. Proiectul reunește două artiste separate de aproape 50 de ani, dar apropiate printr-o sensibilitate artistică ce trece peste diferențele de generație.
Mai mult decât o expoziție clasică de artă textilă, demersul curatorial arată cum materialul textil se poate transforma în limbaj sculptural și în instrument de reflecție asupra timpului, memoriei și fragilității umane.
Un proiect curatorial axat pe continuitate
Expoziția face parte din programul Galeriei Parter, coordonat de Alexandru Pasat, care își propune recuperarea și recontextualizarea artiștilor formați la Cluj în anii ’60-’70, puși în dialog cu practici artistice contemporane. Alăturarea Angelei Semenescu și a Dianei Zadic pornește de la preocupări comune, care traversează generațiile și confirmă o continuitate a cercetării în artele textile.
Titlul expoziției descrie chiar direcția artistică propusă: sub eticheta de „sculptură textilă”, fibra, țesătura și obiectele textile nu mai au doar rol decorativ, ci capătă volum, prezență și autonomie spațială. Lucrările celor două artiste ies din planul bidimensional și ocupă spațiul galeriei ca niște sculpturi propriu-zise, invitând vizitatorul să le exploreze din mai multe unghiuri.
Angela Semenescu: tapiserii monumentale și materiale neconvenționale
Angela Semenescu, una dintre figurile importante ale artei textile clujene, este prezentă în expoziție cu lucrări create între 1986 și 1995, perioadă în care experimentul cu materialul și rigoarea compozițională coexistă în echilibru. Tapiseriile monumentale Drumuri (1986) și Drapelul (1989) depășesc funcția tradițională de decor și se apropie de obiectul sculptural, iar lucrarea tridimensională Conexiuni (1995) confirmă interesul artistei pentru spațiu și relația dintre volume.
Un element remarcabil al lucrărilor sale este folosirea unor materiale neobișnuite: ciorapii de damă devin materie primă pentru construcția imaginii textile. Alegerea nu are o miză provocatoare, ci reflectă realitatea materială a României anilor ’80, când inventivitatea artistică era adesea legată de lipsa resurselor. Materialul capătă astfel atât valoare estetică, cât și una istorică, devenind mărturie a unei epoci.
Diana Zadic: obiecte cotidiene transformate în vocabular sculptural
Diana Zadic vine dintr-un context generațional complet diferit, cu acces nelimitat la materiale și tehnologii. Cu toate acestea, artista alege, la rândul ei, obiecte banale din viața de zi cu zi, pe care le transformă într-un limbaj vizual elevat. În seria Together as One (2012), formele elegante sunt construite din bețișoare de urechi, iar conversia unui obiect cotidian într-o structură ornamentală generează surpriză și reconsiderarea raportului dintre utilitar și artistic.
Lucrarea centrală a expoziției, Anaconda (2013), confirmă dimensiunea sculpturală a practicii Dianei Zadic. Prezența sa organică domină spațiul galeriei și intră în dialog cu Life’s Lines (2026), o lucrare cu o componentă cinetică subtilă, care introduce ideea de mișcare și transformare continuă. Spre deosebire de monumentalitatea calmă a lucrărilor Angelei Semenescu, instalațiile Dianei Zadic par animate de o energie fluidă, apropiată de organismele vii.
Discreție artistică și profunzime, dincolo de vizibilitatea permanentă
Dincolo de diferențele de vârstă și context cultural, cele două artiste au în comun o discreție rar întâlnită în arta contemporană, marcată adesea de strategii de vizibilitate constantă. Ambele au preferat activitatea de atelier expunerii permanente, iar această rezervă pare să fi favorizat maturizarea unor practici artistice autentice. Expoziția funcționează astfel și ca o recuperare simbolică a două prezențe care au cultivat profunzimea, nu spectaculosul.
Această latură intimă este vizibilă mai ales în lucrările dedicate vulnerabilității personale: Ochii care nu văd (2014), de Angela Semenescu, alături de Demnă (2025) și Scars (2026), de Diana Zadic. Fără gesturi dramatice, cele două artiste construiesc imagini în care delicatețea materialului contrastează cu intensitatea emoțională a mesajului.
O expoziție despre continuitate, deschisă până pe 15 august
„Sculptură textilă” este, în esență, o expoziție despre continuitate. Ea arată că arta textilă contemporană nu se reduce la tehnică sau la tradiția meșteșugului, ci reprezintă un teren fertil pentru experiment vizual și conceptual. Dialogul dintre Angela Semenescu și Diana Zadic demonstrează că aceeași preocupare pentru materialitate, volum și expresivitate poate genera răspunsuri diferite, dar complementare, în contexte istorice distincte.
Prin această întâlnire între două generații, Galeria Parter recuperează o parte importantă din patrimoniul artistic clujean și propune, în același timp, un model curatorial în care trecutul și prezentul se luminează reciproc. Potrivit curatoarei expoziției, Mara Rațiu, abordarea multigenerațională este benefică pentru ambele părți, iar continuitățile și transformările puse în evidență amplifică specificul fiecărei generații.
Sculptură textilă rămâne una dintre acele expoziții construite pe forța dialogului și pe capacitatea artei de a lega experiențe, epoci și sensibilități diferite.
