Fotbalul în Brazilia a început în 1895, introdus de englezi, Charles William a introdus sportul în 1894. Cu toate acestea, înregistrările arată că fotbalul a fost jucat încă din 1875 în Curitiba. În primii ani, fotbalul era limitat la elita albă și aristocrație, în timp ce brazilienii de culoare și cei mai săraci erau excluși. Sportul s-a extins treptat, iar până în anii 1920, jucătorii de culoare au început să fie acceptați, mai ales după ce profesionalizarea a fost stabilită în 1933.
Charles William Miller este considerat pe scară largă „părintele fotbalului brazilian”. Născut în Brazilia, a studiat în Anglia și s-a întors în 1894 cu două mingi de fotbal. În 1895, a organizat ceea ce este considerat primul meci oficial din Brazilia la Varzea do Carmo, Sao Paulo, între angajații Căii Ferate Sao Paulo și ai Companiei de Gaze Sao Paulo.
Thomas Donohoe este, de asemenea, creditat de unii, în special de Bangu Atletico Clube, cu introducerea fotbalului în 1894 în Bangu. Există și alte afirmații despre meciuri anterioare, inclusiv meciuri jucate de marinari în Rio de Janeiro (1874), în Para (1890) și în școli precum Colegiul Anchieta.
Fotbalul a ajuns din sport de elită, pasiune națională
În ciuda acestor relatări, rolul lui Miller rămâne cel mai des acceptat în Brazilia. Ulterior, fotbalul s-a răspândit rapid în alte state, ducând la crearea unor cluburi timpurii precum Sport Club Rio Grande și Sport Club do Recife.
Fotbalul în Brazilia s-a dezvoltat rapid după introducerea sa. Prima echipă a fost Clubul Atletic Sao Paulo, organizat în 1894, urmat de alte cluburi timpurii, cum ar fi Associaçao Atletica Mackenzie College și Sport Club Rio Grande, cel mai vechi club încă activ. În 1902, a avut loc primul campionat oficial, Campeonato Paulista.
La Rio de Janeiro, Clubul de Fotbal Fluminense a organizat fotbalul la nivel local și a câștigat primul Campionat în 1906. Curând, au apărut cluburi importante, inclusiv Botafogo de Futebol e Regatas, Sport Club Corunan Paulista, Santos Futebol Clube, Clube de Regatas do Flamengo și Club de Regatas Vasco da Gama.
Clubul Vasco s-a remarcat prin câștigarea de titluri cu sportivi de culoare și săraci, contribuind la democratizarea sportului. Echipa națională a Braziliei a debutat în 1914 și a câștigat entuziasm la nivel național după ce a câștigat Campionatul Sud-American din 1919.
Deși scriitori precum Lima Barreto au criticat fotbalul ca fiind elitist și alienant, sportul a continuat să se dezvolte, în special în rândul muncitorilor, unde ascensiunea „muncitor-jucător” a creat oportunități de mobilitate socială. În 1933, profesionalismul a fost adoptat oficial, consolidând fotbalul ca fiind cel mai popular sport din Brazilia.
Fotbalul ca oglindă a societății braziliene
În anii 1920, fotbalul brazilian a început să treacă de la amatorismul de elită la profesionalism. În 1923, Vasco da Gama a câștigat Campionatul Carioca cu o echipă formată în mare parte din jucători săraci, de culoare, din clasa muncitoare și chiar analfabeți, contestând dominația clasei superioare a acestui sport în Rio de Janeiro. Cluburile de elită au reacționat prin formarea unei noi ligi (AMEA) care excludea muncitorii, șomerii și jucătorii analfabeți.
Cu toate acestea, profesionalismul se răspândea în întreaga lume, iar până în 1933 ligile braziliene acceptau oficial jucătorii profesioniști. În 1937, federația națională a recunoscut pe deplin profesionalismul, punând capăt dominației amatorilor.
Brazilia a devenit ulterior o putere fotbalistică mondială, câștigând Cupe Mondiale în 1958, 1962, 1970, 1994 și 2002. Înfrângerea acasă la Cupa Mondială din 1950 („Maracanazo”) a fost o traumă națională, dar a contribuit la conturarea identității fotbalului brazilian modern.
Începând cu anii 1970, influența politică, scandalurile de corupție și schimbările structurale au afectat sportul. În anii 2000, Brazilia a devenit un exportator major de jucători în Europa. Cupa Mondială din 2014, găzduită de Brazilia, s-a încheiat cu o umilință, o înfrângere cu 7-1 în fața Germaniei.
În ultimele decenii, fotbalul brazilian s-a confruntat cu scandaluri de corupție, elitizarea stadioanelor, proteste ale fanilor și crize de guvernare, menținându-și în același timp relevanța sportivă globală.
Surse:
- Mario Filho – Omul de culoare din fotbalul brazilian.
- Tony Mason – Pasiunea oamenilor? Fotbalul în America de Sud.
Foto: Palestra Italia, campioană a Campionatului Paulista din 1920.
Citește și:
