Lebensraum („spațiul vital”) a fost un concept expansionist german înrădăcinat în naționalismul Volkisch. Apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, a devenit un obiectiv geopolitic în timpul Primului Război Mondial și a fost ulterior radicalizat de Partidul Nazist, care a urmărit expansiunea teritorială pentru a crea un nou Imperiu German. Această ideologie a fost o motivație majoră în spatele agresiunii Germaniei naziste și al izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, geograful german Friedrich Ratzel a dezvoltat conceptul de Lebensraum („spațiu vital”) pentru a explica modul în care geografia modelează societățile și a susținut că creșterea populației determină în mod natural națiunile să se extindă teritorial. Influențat de ideile darwiniste, el a încadrat istoria și războiul ca o „luptă pentru spațiu” în cadrul suprafeței finite a Pământului.
Inițial un concept academic, Lebensraum a fost folosit ulterior pentru a justifica expansiunea colonială germană, în special în Africa, și a contribuit la politici care au dus la atrocități precum genocidul Herero și Nama. În timpul și după Primul Război Mondial, penuria de alimente și pierderea coloniilor au sporit sprijinul pentru expansiunea teritorială, în special spre est, în Europa.
Ideile lui Ratzel au fost transformate în geopolitică de către gânditori precum Johan Rudolf Kjellen și ulterior radicalizate de militariștii și naționaliștii germani. Până la începutul secolului al XX-lea, Lebensraum devenise o justificare rasială, ideologică, pentru război, imperialism și expansionism, în special împotriva Europei de Est.
Lebensraum înainte de Hitler: premise istorice și politice
Cu mult înainte de Hitler, factorii de decizie politică și liderii Primului Război Mondial, precum cancelarul Theobald von Bethmann Hollweg, au susținut expansiunea teritorială spre est, articulată cel mai clar în programul din septembrie 1914, care prevedea anexarea, epurarea etnică și colonizarea germană a teritoriilor poloneze și est-europene.
După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial și pierderile teritoriale impuse de Tratatul de la Versailles, Lebensraum a devenit un răspuns naționalist puternic la suprapopularea percepută, slăbiciunea economică și onoarea națională rănită. În perioada de la Weimar, ideea a fost întărită prin sloganuri propagandistice precum Volk ohne Raum („un popor fără spațiu”), în ciuda realităților demografice care le contraziceau.
Adolf Hitler a radicalizat conceptul în Mein Kampf, transformându-l într-o doctrină explicit rasială care justifica cucerirea Europei de Est – în special a Rusiei și Ucrainei – atât ca o necesitate materială pentru hrană și resurse, cât și ca un destin mistic al „rasei superioare germanice”.
Sub nazism, Lebensraum a devenit o viziune totalizantă asupra lumii (Weltanschauung) înrădăcinată în „sânge și pământ”, legitimând expansiunea imperială, ierarhia rasială, epurarea etnică și, în cele din urmă, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939.
De la teorie ideologică la politică de exterminare: Lebensraum
În Zweites Buch (cartea a doua din 1928), Hitler a radicalizat și mai mult conceptul de Lebensraum, respingând controlul nașterilor, emigrarea și asimilarea culturală ca soluții la problemele percepute de Germania și insistând că doar cucerirea militară ar putea asigura spațiu de viață pentru poporul german.
El a susținut că popoarele non-germanice, în special slavii și evreii, nu ar putea fi niciodată germanizate și, în schimb, trebuie expulzate, înrobite sau eliminate pentru a păstra puritatea rasială.
După preluarea puterii, Lebensraum a devenit obiectivul central de politică externă al Germaniei naziste, încadrat în mod deschis ca o luptă rasială împotriva „bolșevismului evreiesc” și a „suboamenilor” slavi, Europa de Est – în special Polonia și Uniunea Sovietică – fiind desemnată pentru cucerire și colonizare.
Această ideologie a modelat direct legile, propaganda și politicile naziste din timpul războiului, inclusiv epurarea etnică, munca forțată, răpirea de copii și genocidul în cadrul unor planuri precum Generalplan Ost.
Implementat printr-un război de anihilare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Lebensraum a avut ca scop transformarea Europei de Est într-un imperiu al coloniștilor germani, susținut de teroare, crime în masă și ierarhie rasială și a rămas un obiectiv central al viziunii lui Hitler până la prăbușirea regimului nazist în 1945.
Surse:
- Fritz Fischer, Obiectivele Germaniei în Primul Război Mondial.
- Mark Mazower, Imperiul lui Hitler.
Foto: Germanizarea Poloniei: Înființarea de către naziști a Habitat-ului German a necesitat expulzarea polonezilor din Polonia, cum ar fi expulzarea lor din Reichsgau Wartheland în 1939.
Citește și:
