Popoarele Mării erau triburi despre care se crede că au atacat Egiptul și estul Mediteranei în jurul anului 1200 î.e.n. Propusă inițial de egiptologii din secolul al XIX-lea pe baza basoreliefurilor din temple și a altor surse, ideea i-a legat de migrație, piraterie și distrugere în timpul epocii bronzului târziu. Considerate cândva drept principala cauză a prăbușirii acestei ere, acum popoarele Mării sunt văzute mai degrabă ca o consecință a unor crize mai ample în curs de desfășurare.
Conceptul de Popoare ale Mării a fost propus pentru prima dată în 1855 de Emmanuel de Rouge, care a identificat grupuri precum Sherden și Teresh în inscripțiile egiptene drept „peuples de la mer”. El a extins această idee în 1867, concentrându-se pe bătăliile din timpul lui Ramses al II-lea și Merneptah.
Elevul său, Gaston Maspero, a popularizat ulterior teoria la sfârșitul secolului al XIX-lea, încadrând-o ca migrații maritime la scară largă. Această viziune a fost larg acceptată de cercetători precum Eduard Meyer.
Cu toate acestea, din anii 1990, mulți istorici au pus la îndoială teoria migrației. Principalele dovezi provin din șapte inscripții egiptene, unde nu toate grupurile sunt legate explicit de mare, însă termenul „Popoare ale Mării” rămâne eticheta modernă comună pentru aceste nouă grupuri.
Care au fost primele mențiuni ale Popoarelor Mării în Egipt
În timpul dinastiei a XIX-a, cele mai vechi înregistrări ale Popoarelor Mării apar sub Ramses al II-lea și succesorul său, Merneptah. În al doilea an al său, Ramses a respins un raid pirat sherden asupra Deltei Nilului, consemnat pe Stela Tanis II, și ulterior i-a încorporat pe sherdenii capturați în armata sa.
Până în al cincilea an al său, în bătălia de la Kadesh împotriva hitiților, acești sherdeni au luptat ca soldați egipteni, în timp ce alte Popoare ale Mării au apărut printre aliații hitiți. O generație mai târziu, în al cincilea și al șaselea an al domniei lui Merneptah, Egiptul s-a confruntat cu o invazie majoră în Delta vestică a unei coaliții conduse de libieni, cunoscută sub numele de „Cele Nouă Arcuri”, care îi includea pe sherdeni, shekeleshi, ekweshi, tereshi și lukka.
Campania este descrisă în Marea Inscripție de la Karnak și în versiuni mai scurte de pe Stela Athribis și Coloana din Cairo. Merneptah a revendicat o victorie decisivă la Perire, unde a ucis 6.000 de oameni și a capturat alți 9.000, notând în înregistrările sale detalii precum circumcizia ekweshilor, ceea ce a complicat identificarea lor.
care au fost grupurile Popoarelor Mării și originile lor posibile
Lukka, din Licia, apar în înregistrările hitite și egiptene ca atacatori mobili, descentralizați, rebeli și mercenari, luptând atât împotriva, cât și pentru hitiți. Karkiya, o regiune din vestul Anatoliei (posibil legată de Caria de mai târziu), era guvernată de căpetenii iar soldații săi au luptat pentru hitiți la Kadesh, probabil ca mercenari.
Peleseții sunt identificați pe scară largă cu filistenii, legați de originile lor egeene prin referințe biblice, ceramici în stil egeean și dovezi genetice; ulterior s-au asimilat cu populațiile locale din Canaan. Poporul Shekelesh, menționat în înregistrările lui Merneptah, se poate conecta la Sicilia sau la Shikalayu din textele hitite, deși acest lucru este incert.
Sherdenii au fost învinși de Ramses al II-lea și au servit mai târziu în garda sa; e posibil să facă parte din cultura nuragică a Sardiniei. Weshesh sunt rareori atestați, apărând doar sub Ramses al III-lea. Ekwesh și Denyen au fost asociați cu aheii și danaanii homerici, sugerând conexiuni grecești. Tjekerii, cunoscuți din povestea bătăliilor dintre Wenamun și Ramses al III-lea, s-au stabilit pe coasta Palestinei, posibil la Tel Dor, deși originile lor rămân dezbătute.
Surse:
- Inscripțiile faraonului Ramses al II-lea (secolul XIII î.e.n.).
- Textele lui Merneptah (cca. 1213–1203 î.e.n.).
Foto: Semnarea „războiului popoarelor mării” pe peretele de nord-est al templului luiRamses al III-lea din Medinet Habu, Egipt.
Citește și:
