Războiul ruso-japonez de la începutul secolului trecut a fost un conflict între Imperiul Rus și Imperiul Japoniei privind ambițiile imperiale în Manciuria și Coreea. În Manciuria de Sud au avut loc bătălii terestre majore, în timp ce bătăliile navale cheie au avut loc în Marea Galbenă și Marea Japoniei.
După Restaurarea pe tron a împăratului Meiji în 1868, Japonia s-a modernizat rapid, a adoptat tehnologia și practicile militare occidentale ca să devină o putere industrială. Căutând să fie recunoscută ca egală cu națiunile occidentale, Japonia a urmărit expansiunea imperială, în special în Asia.
Influențați de idei precum darwinismul social și Bushido, mulți japonezi considerau China și Coreea ca fiind înapoiate și ținte perfecte pentru cucerit. Oficialii americani au încurajat Japonia să afirme o sferă de influență regională, similară Doctrinei Monroe. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, naționalismul, militarismul și dorința de colonii au impulsionat politica externă agresivă a Japoniei.
Savantul occidental Richard Storry a remarcat că politica externă agresivă a Japoniei din 1894 până în 1941 a fost condusă nu doar de elite, ci și de oamenii obișnuiți care se așteptau la măsuri dure în rândul autorităților. Deși guvernul Meiji s-a opus democrației depline, a permis un parlament limitat în 1890 și a urmărit expansiunea în Coreea pentru a satisface presiunea publică.
În 1884, Japonia a susținut o lovitură de stat în Coreea, ceea ce a determinat intervenția Chinei. Japonia, nefiind încă pregătită pentru război, a soluționat criza cu Convenția de la Tientsin, deși criticii interni au considerat acest lucru ca o slăbiciune.
Rivalitatea ruso-japoneză în Coreea și Manciuria
Între timp, Rusia s-a extins spre est, ajungând la Pacific și construind calea ferată transsiberiană pentru a-și consolida poziția. Ambițiile sale s-au ciocnit cu cele ale Japoniei, iar tensiunile apăruseră deja în incidentul de la Tsushima din 1861, când Rusia a atacat teritoriul japonez.
Primul Război Sino-Japonez (1894–1895) a marcat apariția Japoniei ca putere imperială modernă. Conflictul a izbucnit pentru controlul asupra Coreei, unde China și Japonia se luptau pentru influență. Armata japoneză a învins rapid China, cucerind Peninsula Liaodong și Taiwanul prin Tratatul de la Shimonoseki. Cu toate acestea, Rusia, Germania și Franța au forțat Japonia să returneze Liaodong.
Rusia s-a extins apoi agresiv în Manciuria și Coreea, prin construcția căilor ferate și cu o prezență militară. Tensiunile au crescut pe măsură ce Rusia a închiriat Port Arthur și a câștigat influență în Coreea. Japonia se temea să nu fie înconjurată și a căutat să limiteze expansiunea rusească, de aceea considera războiul inevitabil.
Japonia a lansat un atac naval surpriză asupra Rusiei la Port Arthur pe 8 februarie 1904, cu doar câteva ore înainte de a declara oficial război. Acest lucru l-a șocat pe țarul Nicolae al II-lea și a marcat începutul războiului ruso-japonez.
Înfrângerea Rusiei și începutul unei noi ordini în Asia
Japonia a câștigat rapid teren, debarcând în Coreea și Manciuria și a început asediul orașului Port Arthur. În ciuda eșecurilor inițiale, artileria japoneză a distrus în cele din urmă flota rusă din Pacific, ducând la capitularea portului în ianuarie 1905. Japonia a câștigat, de asemenea, bătălii cheie, cum ar fi Bătălia de la râul Yalu, prima victorie terestră majoră, și Bătălia de la Marea Galbenă, unde Rusia nu a reușit să spargă blocada.
Între timp, Rusia și-a trimis flota baltică într-o călătorie lungă și dificilă în Pacific, suferind pierderi din cauza logisticii precare, a moralului scăzut și a problemelor diplomatice. Aceste eșecuri au slăbit poziția Rusiei înainte de bătălia decisivă de la Tsushima, care a pecetluit victoria Japoniei și a marcat prima dată când o putere asiatică a învins un imperiu european într-un război modern.
Tratatul de la Portsmouth a pus capăt războiului ruso-japonez, a fost semnat la 5 septembrie 1905 și mediat de președintele american, Theodore Roosevelt. Japonia a obținut controlul asupra Coreei, Peninsulei Liaodong, Căii Ferate, Manciuria de Sud și sudului Sahalinului.
Victoria neașteptată a unei națiuni non-occidentale asupra unei puteri europene a șocat lumea, a ridicat Japonia la statutul de mare putere și a declanșat tulburări politice în Rusia, contribuind la Revoluția din 1905. De asemenea, a slăbit percepția supremației europene în Asia.
Foto: Asalt japonez asupra forțelor rusești, 1904.
CITEȘTE ȘI:
