Anul 2025 va fi sărbătorit oficial drept Anul ”Fericitul Cardinal Iuliu Hossu”. El va fi cel de-al doilea greco-catolic omagiat consecutiv în acest fel, după Avram Iancu.
Practic, în întregul an vor fi organizate manifestări spirituale, culturale și academice care vor pune în valoare moștenirea morală a primului cardinal român din istorie, cel care a fost Vestitorul Marii Uniri și care a fost ridicat la cinstea altarelor în anul 2019.
Iuliu Hossu s-a născut în 30 ianuarie 1885, în satul Milaș. Tatăl său, Ioan Hossu, era preot greco-catolic și provenea dintr-o familie de mici nobili români.
Iuliu Hossu și-a început studiile la școala confesională greco-catolică din satul natal, apoi a trecut la Gimnaziul Lutheran din Reghin și, mai apoi, la Liceul Romano-Catolic din Târgu-Mureș. A fost admis apoi la Academia Teologică Greco-Catolică din Blaj.
În anul 1904, tânărul Iuliu Hossu a fost trimis să studieze la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide. Acolo, el a obținut doctoratul în Filosofie, în anul 1906. În anul 1910, Iuliu Hossu a obținut și doctoratul în Teologie. În același an, în data de 27 martie, Iuliu Hossu a fost hirotonit preot de către unchiul său, episcopul unit de Lugoj, Vasile Hossu.
După finalizarea studiilor la Roma, Iuliu Hossu a fost numit în administrația eparhiei unite din Lugoj. După izbucnirea Primului Război Mondial, frații și verii lui Iuliu Hossu au fost mobilizați în armata austro-ungară. Vărul său, căpitanul Iustin Hossu a murit ca erou pe frontul rusesc.
În acest context, Iuliu Hossu a luat decizia de a deveni preot militar, pentru a alina suferințele victimelor războiului. A servit în garnizoana Timișoara, apoi în Viena, unde era asistent spiritual al românilor din capitala imperială.
În acest context, în 3 martie 1917, împăratul austro-ungar Carol de Habsburg a decis să îl numească pe Iuliu Hossu episcop de Gherla. Tronul episcopal rămăsese vacant în urma decesului unchiului său, Vasile Hossu. Ulterior, împăratul Carol de Habsburg a devenit Fericit al Bisericii Catolice. Papa Benedict al XV-lea a confirmat numirea lui Iuliu Hossu în 17 aprilie 1917.
Hirotonirea sa episcopală a avut loc în 4 decembrie 1917, în catedrala greco-catolică din Gherla. Vechiul lăcaș de cult a fost preluat cu forța de Biserica Ortodoxă Română în anul 1948 și nu a fost restituit nici până azi.
În mai puțin de un an, Iuliu Hossu a devenit unul dintre cei mai respectați lideri ai românilor ardeleni. După armistițiul din 11 noiembrie 1918, care a pus capăt Primului Război Mondial și după ce Carol de Habsburg și-a părăsit tronul, românii ardeleni au luat decizia Unirii cu Regatul României. Iuliu Hossu, alături de Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod și mulți alții, s-a implicat în organizarea Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918. Riscurile erau imense, însă liderii românilor ardeleni nu s-au lăsat intimidați.
În condițiile în care Imperiul Austro-Ungar era în disoluție, românii ardeleni au folosit structura organizatorică a Bisericii Române Unite cu Roma pentru a pregăti Marea Unire. Ziarul ”Unirea” din Blaj, al Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a devenit principalul canal de comunicare folosit de adepții Unirii Transilvaniei cu Regatul României.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a adus în prim-plan figurile unor reprezentanți marcanți ai Bisericii Române Unite cu Roma. Marea Adunare Națională a fost condus de Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, Iuliu Maniu a devenit președintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar Iuliu Hossu a fost cel care a fost desemnat să fie Vestitorul Unirii.
Ulterior, Iuliu Hossu a fost inclus în delegația Transilvaniei trimisă la București să comunice Regelui Ferdinand I decizia Marii Uniri. Regele României l-a decorat pe episcopul greco-catolic cu cel mai înalt ordin, Steaua României.
Întors în Transilvania, Iuliu Hossu s-a implicat în reorganizarea eparhiei sale în conformitate cu noile realități. După ce Vaticanul a decis să ofere greco-catolicilor biserica minoriților din Cluj, Iuliu Hossu a decis să mute sediul eparhia din Gherla la Cluj. Biserica clujeană ”Schimbarea la Față” a devenit catedrală, iar vechea catedrală din Gherla a primit statutul de co-catedrală. Numele eparhiei a fost schimbat în Episcopia de Cluj-Gherla.
Iuliu Hossu a cumpărat actualul Palat Episcopal de la strada Moților și a construit Academia Teologică, azi încă folosită de Academia Națională de Muzică ”Gheorghe Dima”. În perioada interbelică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a cunoscut o înflorire deosebită. Iuliu Hossu a fost ales membru al Academiei Române și a devenit senator de drept al României.
După izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, Transilvania de Nord a intrat sub stăpânire maghiară, în perioada 1940 – 1944. Iuliu Hossu a rămas la Cluj și a devenit liderul spiritual de necontestat al românilor ardeleni, indiferent de confesiunea lor.
Tot la Cluj a rămas și în primii ani ai dictaturii comuniste. După exilarea Regelui Mihai I, situația Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a devenit precară. Comuniștii făceau presiuni asupra greco-catolicilor să treacă la Biserica Ortodoxă.
În 21 septembrie 1948, prim-ministrul Petru Groza i-a propus lui Iuliu Hossu să devină mitropolit ortodox al Moldovei. El a refuzat cu hotărâre și i-a excomunicat pe puținii preoți greco-catolici care voiau să treacă la ortodocși. Drept urmare, în 29 octombrie 1948, Iuliu Hossu a fost arestat, în timp ce se afla în București.
În 31 octombrie 1948, toți episcopii greco-catolici care fuseseră arestați au fost închiși în vila patriarhală de la Dragoslavele, transformată în loc de detenție. Acolo, unde sufereau de frig și de foame, episcopii greco-catolici au fost vizitați de patriarhul ortodox Iustinian Marina și de viitorul patriarh, Teoctist Arăpașu, care le-au cerut ierarhilor uniți să treacă la Biserica Ortodoxă. Cu toții au refuzat aceste propuneri.
Drept urmare, ei au fost închiși în mănăstirea Căldărușani, apoi în Penitenciarul din Sighetu Marmației, iar apoi în mănăstirile ortodoxe de la Curtea de Argeș și Ciorogârla. Din 1956, Iuliu Hossu a fost retrimis în mănăstirea Căldărușani. În permanență, el a refuzat propunerile de a trece la Biserica Ortodoxă cu cuvintele ”Credința noastră este viața noastră”!
În 28 aprilie 1969, Papa Paul al VI-lea a decis să îl creeze cardinal in pectore. Adică, numirea sa a fost secretă, pentru a nu stârni un nou val de represiune împotriva Bisericii Greco-Catolice aflată în catacombe.
Autoritățile comuniste i-au propus lui Iuliu Hossu să îl lase să plece la Vatican, pentru a fi învestit cardinal, cu condiția să nu se mai întoarcă în țară. Iuliu Hossu a refuzat să își părăsească credincioșii.
În 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București, el s-a mutat la Părintele Ceresc. La căpătâiul său se afla episcopul Alexandru Todea, cel care avea să devină mitropolit și, după căderea comunismului, cel de-al doilea cardinal român din istorie.
Iuliu Hossu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din București. În data de 2 iunie 2019, pe Câmpul Libertății din Blaj, el a fost ridicat la cinstea altarelor de către Papa Francisc, împreună cu ceilalți șase episcopi greco-catolici care au murit pentru credință în temnițele comuniste.
