„Este incontestabil că exerciţiul patinajului pune ȋn permanenţă la contribuţie muşchi cari, ȋn mers, la dans şi cgiar pe bicicletă şi ȋn exerciţiile de ȋnnot acţionează foarte puţin.
Picioarele, şoldurile, bustul şi capul efectuează sau suferă ȋncordări mult mai pronunţate decât ȋn orice alt exerciţiu.
Costumul nu are pentru bărbaţi decât o importanţă secundară dar este esenţial ca trupul să rămână liber, nestingherit. Pentru femei, le sfătuim să poarte fusta denumită <<de patinaj>>.
Ȋn ce priveşte precauţiunile higienice pe cari patinorul e dator să le ia, acestea sunt asemănătoare celor recomandate cu prieljul oricărui exerciţiu violent, adică să poarte pe cât posibil flanelă, să se acopere cu veştminte călduroase de ȋndată ce se odihneşte, mai cu seamă când patinează sub cerul liber, şi să evite transpiraţia excesivă.
Forma patinei variază la infinit. Patinele cu tălpi de lemn şi-au trăit traiul şi sunt privite ca obiecte de muzeu. Nu le mai ȋntâlneşti decât ȋn Olanda unde patinatorii se servesc de ele şi acum ca de un mijloc de locomoţât ȋn Olanda unde patinatorii se servesc de ele şi acum ca de un mijloc de locomoţie.
Ȋnainte de a porni pe gheaţă pentru ȋntâia oară patinorul va face exerciţii pe parchet; exerciţiul acesta va obişnui piciorul cu patina, obiect până atunci necunoscut pentru el, ȋl va fortifica şi ȋl va obişnui să-şi ţină piciorul fix.
Nu este ȋn nici un caz prudent ca patinorul să descindă la ȋnceput singur pe gheaţă. Dar deoarece nu se găseşte pretutindeni un bun profesor de patinaj, va putea să recurgă la un prieten care ȋi va da primele lecţiuni şi ȋl va sprijini.
Patinorul e dator să nu facă de la ȋnceput salturi prea mari pe gheaţă, ci să se mulţumească cu paşi mărunţi, deplasând alternativ greutatea corpului de la dreapta la stânga, ȋnclinându-şi bustul ȋnainte.
Patinajul este o chestiune mai mult de echilibru decât de forţă. Capul va fi ţinut drept la toate mişcările şi se va evita privirea ȋn jos, la picioare, aşa cum fac de obicei ȋncepătorii.
Ȋn ciuda tuturor măsurilor de precauţiune, căderile nu pot fi evitate cu totul. Dar de aici nu trebuie să rezulte descurajare, căci li se ȋntâmplă chiar celor mai iscusiţi şi mai leganţi patinatori să cadă. De altminteri, foarte rar căderile sunt grave. Căderile cele mai periculoase sunt acelea când nu se ţine seama de cei ce patinează ȋn jurul nostru. Ni se ȋntâmplă atunci să fim loviţi sau să lovim noi pe alţii”. [„Gazeta Medicală”, Anul XIX, nr.1, Bucureşti, 1 ianuarie 1930].
