După ce a fost doborât în Basarabia „comunismul” generalului sovietic Voronin şi la Chişinău s-a instaurat o nouă putere politică- democratică şi liberală, conform opţiunilor formaţiunilor ce guvernează azi, se vorbeşte despre o reparaţie morală a statului de dincolo de Prut.Preşedintele în exerciţiu Mihai Ghimpu sprijină şi promovează ideea de condamnare a Pactului sovieto-nazist din 1939 şi punerea pe picior de egalitate a celor două ideologii antiumane care au adus mari nenorociri în lume. Zic, este un început. Chiar dacă actuala guvernare de la Chişinău este foarte fragilă, vulnerabilă, dar şi echilibrată ideologic şi doctrinar, în care coexistă adepţii Vestului şi ai Estului. Şi, uneori, am impresia că suntem în anul 1990 când se dezbătea Pactul Molotov-Ribbenrop, se revendicau modele democratice şi idealuri naţionale pe care le-am conservat ulterior în sufltetele noastre. Şi în acei ani existau şi nişte „vulpoi” politici care au ajuns la putere în mod democratic, au guvernat în propriul interes şi a structurilor a căror agenţi sociali erau şi astfel Basarabia a încăput pe mâna comuniştilor. Un deceniu de captivitatea comunistă înseamnă destul de mult. Iar unii dintre cei care au predat eştafeta guvernării în gestiunea comuniştilor la început de mileniu, astăzi şi-au propulsat odraslele în guvern. Practic există un transfer al delegării abilităţilor de gestionare a puterii de către o generaţie criptocomunistă din anul 1990 spre una criptocomunistă din anul 2010. Este o perioadă de 20 de ani de distanţă dintre unii „foşti” şi „actuali”, chiar dacă în unele instituţii îi regăsim pe unii şi pe alţii . Şi „foştii” reprezintă acea generaţie care a raportat şi a răspuns prompt la comanda Moscovei, au reprezentat ideologia sovietică cu brio în lume, au fost floarea sistemului sovietic. Şi de aceea în programul de guvernare al Alianţei de Integrare Europeană nu se regăseşte un principal scop care ar provoca asanarea societăţii şi care s-ar exprima prin adoptarea unei legi ai lustraţiei. Iată de ce societatea basarabeană se roteşte în căutarea de repere morale. Lustraţia, etimimologic, provine din limba latină(- lustratio) şi înseamnă o o ceremonie care era practicată în antichitate, prin care cei vechi purificau o persoană. Mihai Ciubotaru, într-un material care se întitulează „Basarabia, Patriotismul şi Legea Lustraţiei”, din 29 decembrie, 2009, postat pe Internet la adresa http://basarabialiterara.com.md/?p=2485, face un exerciţiu de confruntare a sistemelor de valori care s-au produs după căderea „cortinei de fier” în statele din Est, punând un accent aparte pe rolul care ar însemna şi l-ar avea „reparaţia morală” prin adoptarea unei astfel de legi în Basarabia, că această lege are ca scop „decomunizarea” societăţii. Pentru că altfel societatea va continua să se dezvolte într-un cerc vicios, cu un „vin ai noştri, pleacă ai noştri, noi rămânem tot ca proştii”. Iar o Basarabie cu o elită politică nouă, moral integră, transparentă ar reda adevărata schimbare şi va dispărea acel „bla-bla” ideologic de cincinl politic. Adoptarea legii Lustraţiei ar confirma încrederea în societatea şi ar asigura ca foştii activisti comunişti, ce au făcut parte din organele de represiune şi care au instrumentat cazuri politice să nu mai abuzeze de cota de putere pe cale democratică ca să aplice metodele şi practicile totalitariste invocând şi compromiţând democraţia. Legea lustraţiei nu trebuie să fie înţeleasă ca o lege a răzbunării. Pentru că e de înţeles că unii au colaborat fiind impuşi, constrânşi, de-a lungul anilor fiind supravegheaţi şi că li s-a aplicat lecţii de anihilare a oricărui sentiment de românism şi de democraţie. Iar cei care au aplicat astfel de practici sunt noii „eroi” ai timpului prezent şi că îşi duc o viaţa confortanilă în contrast cu cei care au pătimit, au fost dezumanizaţi şi nu au fost încă reabilitaţi. Că acei „eroi” care au deposedat multe persoane de credinţă şi speranţă mai conduc discret instituţii strategice şi că mai propagă false modele. Iar în Basarabia există o acută criză de competenţe. Câţiva ani în urmă, fiind redactor la publicaţie de la Chişinău, am iniţiat o campanie de propagare a necesităţii adoptării legii Lustraţiei în societatea basarabeană şi am trimis un chestionar, pe care am avut grijă să-l elaborez corespunzător, către şefii din presa basarabeană. Chestionarul în fond se referea la asanarea morală a societăţii, dar şi la averea oamenilor din presa basarabeană şi, ca să vezi, am primit un singur răspuns de la un mai tânăr coleg din presă (şi două mi-au fost date verbal). Şi culmea este, că, atunci, presa basarabeană exaltau foşti miniştri de securitate, procurori, oameni politici pe Legea Lustraţiei care îşi negau vreo formă de activitate represionară făcută la adresa cuiva şi sugerau că dosarele s-au pierdut sau că nu e timpul de aşa ceva. Ce era campania mea care se referea la „purificarea societăţii” pe lângă a lor?! Dar asta este când te iei de vechi sau „reîncarnaţi” tovarăşi… Cred că demult a venit timpul ca Basarabia să fie reformată în profunzime. Dacă actuala guvernare basarabeană şi-a propus să elimine consecinţele comunismului în societate, ea are datoria morală şi s-o facă. Adoptarea Legii Lustraţiei ar face multă lumină în societate şi în viitorul politic al actualei republici dintre Nistru şi Prut!
