„Eram mulţumiţi de intransigenţa autorităţilor când – chiar în prima zi de punere în vigoare a noilor preţuri maximale – a trebuit să recunoaştem cât este de greu să se împiedice pofta fără margini de câştig a restauratorilor, cari au ştiut cu abilitate să anuleze efectele noii măsuri, la adăpost de orice responsabilitate legală.
Trucul la care au recurs spre a putea continua nesupăraţi banditismul lor este tot atât de ingenios pe cât e de reprobabil.
Spre a nu diminua nici măcar cu o centimă câştigurile lor scandaloase de până acum şi fiind constrânşi să păzească noile preţuri prevăzute în ordonanţă, au micşorat porţiile de mâncare la jumătate. Şi de unde până acum plăteai o mâncare cu 8-10 lei, astăzi o porţie micşorată la jumătate o plăteşti cu 5-6 lei.
Pe lângă asta, au pus pe listă două feluri de mâncări: <
În lista mâncărilor tarifate nu găseşti decât o supă de cartofi, iahnie de fasole, o mâncare sau două cu carne şi nici o friptură, pe când în cealaltă listă găseşti tot felul de mâncări cu preţuri scandaloase.
Astfel, o friptură pe care înainte o plăteai cu 10 lei azi – pe lista tarifată n-o găseşti, iar pe lista cealaltă o plăteşti cu 14 lei.
Şi pentru ca să constrângă pe bietul consumator să mănânce din cele cari nu au preţuri maximale, în mai puţin de o jumătate de oră, una câte una, toate mâncările cu preţuri maximale se şterg de pe listă sub cuvânt că s-au terminat.
Aşa este cazul restaurantului New-York, care duminică seara la ora 8 şi jumătate nu mai avea pe listă nici o mâncare cu preţ maximal.
Aşa că noile preţuri maximale, în loc să aducă o uşurare consumatorului au dat prilej restauratorilor să speculeze cu mai multă neobrăzare ridicând preţurile tuturor mâncărurilor, iar pe cele tarifate reducându-le cu mult – ca proporţie – sub reducerea de preţ impusă de noua ordonanţă.
Spre a se înlătura toate mijloacele neruşinate de speculă ale patronilor de restaurante, e nevoie în primul rând de a se fixa cantitatea minimă pentru fiecare porţie, precum şi un minim de feluri de mâncare cu obligaţia, fireşte, de a se prepara în cantitate suficientă, pentru a nu se termina după ce au servit câteva porţii.
Totodată credem că e nevoie să se exercite un control riguros în timpul mesei nu numai restauratorilor, ci şi clienţilor, cari sunt de asemenea pasibili de pedeapsă dacă, plătind alte preţuri decât cele fixate, încurajează banditismul patronilor de restaurante”. [„Patria”, anul II, nr.266, Cluj, 14 decembrie 1920].
