În primăvara şi vara anului 1936 se declanşează în presa românească conflictul dintre două grupări, cu tendinţe diferite. Pe de o parte, vorbim despre curentul susţinut şi promovat de ziarele „Adevărul” şi „Dimineaţa”, conduse în perioada respectivă de Mihail Sadoveanu, cu certe orientări de stânga, şi curentul promovat de ziarul „Universul”, condus de Stelian Popescu, cu înclinaţii şi simpatii germanofile. Atacurile din paginile ziarelor cu tiraj naţional au culminat însă cu manifestări de stradă, cu gesturi extreme care au dus la ridicarea unor aşa-zise ruguri purificatoare, în care erau topite paginile ziarelor.
„Boicotul se declară Duminică 21 Iunie şi continuă o săptămână. Ecoul în masa şi conştiinţa opiniei publice româneşti este desăvârşit. […] Conducerea gazetelor iudeo-comuniste obligă pe toţi lucrătorii din tipografiile lor să iasă în stradă, sub conducerea unor încercate elemente comuniste şi să se opună violent propagandei paşnice a echipelor studenţeşti”, scria ziarul ”Universul”.
Aceste tulburări au cuprins treptat întreaga ţară. Boicotul ziarelor de stânga a avut şi efecte economice directe. Ziarele ”Adevărul” şi ”Dimineaţa” au avut scăderi vertiginoase de tiraj, după ce populaţia a început să le boicoteze vânzările. La un moment dat, 80% din tirajul celor două ziare ajunsese să fie retur, scrie istoricul clujean Felix Ostrovschi în lucrarea sa ”Şi clujenii ard slovele”.
”Şi e numai un început de manifestare a redeşteptării instinctului naţional”, scria ziarul ”Universul” în 1936: „Astă seară, la ora 8, tineretul universitar naţionalist a făcut o manifestaţie împotriva ziarelor <
